Famelie mare, remuneraţie mică după buget, coane Milică! Aşa începe dialogul bugetarilor în negocierile salariale cu premierul Boc. În visteria statului nu mai sunt bani pentru plata sporurilor din sectorul public. Guvernul vrea să facă economii, dar se teme să nu-şi taie singur craca. Este an electoral.
Guvernul stă acum cu ochii pe leafa bugetarilor. Teoretic, reducerea bugetelor ordonatorilor de credite cu 20% faţă de anul 2008 a fost deja făcută prin adoptarea actualului buget de stat. Practic, diminuarea cu 1,1 miliarde de lei a fondului destinat salariilor de merit, premiilor şi indemnizaţiilor de conducere din sectorul bugetar nu se aplică. Variantele propuse de ministrul muncii nu sunt acceptate de sindicate. Vocea patronatelor, ca de obicei, nu se aude. Faptul că personalul din instituţiile publice reprezintă în acest moment 30% din totalul angajaţilor din România favorizează purtarea negocierilor de pe poziţii de forţă.
Numărul lucrătorilor din sectorul public a crescut continuu în ultimii ani. La fel şi salariile. În perioada 2005-2007, cheltuielile totale privind costurile cu personalul au crescut cu 73%, în timp ce, în acelaşi interval, PIB s-a majorat doar cu 40%.
„Fenomenul de inflaţie instituţională s-a petrecut sistematic, după alegerile electorale“, explică Elena Iorga, coordonator de programe la Institutul pentru Politici Publice (IPP). Dar şi schimbările survenite în procesul aderării la UE au contribuit la „dospirea“ aparatului birocratic. Integrarea României în Uniune a necesitat suplimentarea personalului din poliţia de frontieră şi jandarmerie, spre exemplu. Aşa se explică majorarea cu 50.000 a numărului de posturi din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. În mod similar s-a întâmplat şi cu funcţionarii publici. Aderarea României la UE a necesitat înfiinţarea de noi agenţii, dintre care cea mai importantă numeric a fost Agenţia de Plăţi şi Intervenţii din Agricultură (mai mult de 4.500 de poziţii noi). În ultimii patru ani, numărul posturilor funcţionarilor publici din administraţia locală a crescut cu 41%. Având în vedere creşterea economică rapidă din această perioadă, nu a existat nicio presiune pentru temperarea acestor tendinţe din administraţia centrală sau locală. Şi aşa ne-am trezit în 2009 cu aproape 1,4 milioane de bugetari. Dintr-o dată, a început să se vorbească deschis şi despre salariile unora, neruşinat de mari.
Secretarul de stat din Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) Valentin Mocanu spune că aceste discrepanţe uriaşe între veniturile din sectorul public se datorează dificultăţilor întâmpinate în creşterea salariilor de bază. Şi totuşi, în fiecare an, salariile de bază au fost actualizate prin intermediul ordonanţelor guvernamentale.
Găina cu ouă de aur
Cel mai generos an a fost, de departe, 2007, când salariile de bază au crescut cu cel puţin 19%, în timp ce inflaţia s-a situat la 6,8%. De fapt, creşterile salariale acordate în ultimii ani au depăşit inflaţia de peste trei ori.
În acest moment, grosul veniturilor bugetarilor provine din sporuri. Aproape 60% din veniturile militarilor, poliţiştilor, pompierilor, personalului din justiţie sau servicii secrete sunt alcătuite din însumarea a zeci de sporuri. „Ingeniozitatea în crearea de sporuri a fost foarte mare. Semnalul nu a fost însă dat de guvernanţi. Fiecare a încercat să se descurce în propria ogradă, cum a putut mai bine, în limitele legii,“ comentează Elena Iorga.
Cum a fost posibil să se acorde legal atâtea beneficii explică simplu Petre Dandea, vicepreşedintele Cartelului Alfa: prin lobby. „Fiecare sector public are la nivel decizional – Guvern, Parlament etc. – un grup de influenţă prin care şi-a promovat proiecte de lege pe sub masă. Ele au fost aprobate şi ne-am trezit în situaţia de astăzi. Guvernului i-a trebuit mai mult de o lună ca să identifice toate sporurile existente în instituţiile publice.“ Dandea spulberă mitul presiunilor sindicale care ar fi condus la obţinerea acestor beneficii. „Uitaţi-vă că sporurile şi salariile cele mai grase sunt în sectorul justiţiei, care nu prea este sindicalizat. Pe locul al doilea se situează armata şi poliţia. „ În Raportul Băncii Mondiale referitor la procedurile salariale din sectorul public din România sunt nominalizate 58 de tipuri de sporuri şi drepturi suplimentare acordate personalului bugetar.
Unul dintre sporurile primite de toţi funcţionarii publici, aflat acum pe masa negocierilor dintre Guvern şi sindicate, este salariul de merit. „Este absurd să crezi că toţi funcţionarii publici sunt merituoşi“, comentează Elena Iorga. „Potrivit legii însă, pot beneficia de salariu de merit funcţionarii publici care nu au fost sancţionaţi şi cei a căror sancţiune a fost radiată de drept. Cu alte cuvinte, nu eşti meritoriu dacă faci ceva performant, ci este meritoriu dacă nu faci nimic rău. E un argument caragialesc, însă cam aşa se întâmplă.“ Funcţionarii din Parlament primesc spor pentru… condiţii grele de muncă (15%). La fel şi cei din Ministerul Culturii. Şi au tot dreptul: legea este dură, iar cartea e grea! Cei din Ministerul Agriculturii primesc spor pentru solicitare neuropsihică. La Guvern se acordă spor pentru activitate de interes naţional. Logic, doar este unul singur pentru tot poporul! Toate persoanele angajate în organismele consultative, de la Consiliul Superior al Magistraturii până la Consiliul Naţional al Audiovizualului (şi numărul lor este mare), primesc sporuri pentru şedinţele la care participă. Elena Iorga spune că de la magistraţi a pornit toată nebunia. Lunar, aceştia iau câte 150 de milioane de lei doar pentru că participă la şedinţe. Demersurile întreprinse de IPP pentru a face transparente toate veniturile bugetarilor au determinat Curtea Constituţională să ia măsuri de protecţie şi mai aberante decât bonificaţiile acordate funcţionarilor publici. Printr-o decizie dată în 21 septembrie 2006, Curtea Constituţională a stabilit că „deşi salariile personalului bugetar sunt publice, venitul concret al unei persoane intră în sfera dreptului privat.“
Salariu transparent, venit secret
Chiar dacă s-a închis uşa la informaţiile cu caracter public, câte ceva tot s-a mai aflat despre salariile şi sporurile unor bugetari. Întreprinzătorii sunt revoltaţi. „Nici eu, şi nici alţii ca mine, care avem responsabilităţi gârlă, nu avem salariile lor“, spune cu supărare Maria Grapini, om de afaceri cu greutate în economia românească. „În nicio ţară din Uniunea Europeană nu am mai văzut ce-i la noi, completează omul de afaceri Marian Petre Miluţ. Sectorul de stat a ajuns să aibă salariul mediu cu 50% mai mare decât cel din sectorul privat.“
Criza obligă acum Guvernul lui Boc să numere mai cu atenţie bănuţii din visterie. Probabilitatea de a adopta o lege unică a salarizării până în mai, aşa cum s-a convenit în cadrul Acordului tripartit semnat la 11 noiembrie 2008, este tot mai mică. „Eu dau şanse foarte mici pentru adoptarea unei legi unice a salarizării personalului plătit din fonduri publice“, declară sceptic Petre Dandea. Deocamdată, Guvernul caută soluţii de compromis, prin ordonanţe de urgenţă, care să oblige ordonatorii de credite să se încadreze în limitele bugetare stabilite. Reprezentantul Ministerului Muncii, Valentin Mocanu, apreciază însă că s-a atins o masă critică: „Toată lumea din sistem doreşte să avem o lege unitară, pentru că echilibrarea balanţei veniturilor din sectorul bugetar este vitală în acest moment. Guvernul lucrează la un act normativ care să poată rezolva toate problemele cu care ne confruntăm, şi care să fie şi constituţional.“ Secretarul de stat pe probleme de dialog social nu se aşteaptă însă ca lucrurile să se schimbe peste noapte. Bunele intenţii legate de elaborarea şi adoptarea unei legi coerente a salarizării în sectorul public s-ar putea amâna spre toamnă, din motive obiective. Mulţi funcţionari publici vor fi implicaţi, într-un fel sau altul, în alegerile care deja bat la uşă.
«Sporurile nu pot fi eliminate din Codul muncii. Legiuitorul trebuie să se orienteze spre zonele cu abuzuri, acolo unde sporurile au devenit majoritare.»
Valentin Mocanu, secretar de stat, MMFPS
«Dacă românul ar citi bugetul de stat dimineaţa, la micul dejun, Guvernul nu şi-ar mai permite să vină cu tot felul de declaraţii şi promisiuni ameţitoare.»
Petre Dandea, vicepreşedinte, Cartel Alfa
