Cum a ajuns la un business cu care, teoretic, nu are nici în clin nici în mânecă? „Îmi doream să am propria mea afacere și știam că dacă faci producție ai un avantaj… Am căutat pe net ideea de mobilă de comandă așa cum este văzută în străinătate și m-am hotărât să aduc această idee și în România. Facem și mobilă pentru spațiile mici, modele cât mai trăsnite, și mobilă pentru copii, din materiale rezistente, ceea ce face să nu am niciun concurent direct în țară.“
Următorul pas a fost să aplice la programul guvernamental. Urmările: „Am cumpărat utilaje de șase mii de euro și m-am trezit că nu-mi decontează nimeni acești bani pentru că echipamentele nu sunt noi, deși la timpul acela nu era nicăieri precizat acest lucru. Nu mai zic că am trimis o parte din facturi la decontat acum două luni și nu am primit până acum nimic. Sau că atunci când am semnat contractul de finanțare era vorba să mi se dea 48% din valoarea proiectului, și acum m-au înștiințat că voi primi doar 39%… și tot așa… În plus, am o dilemă: nu înțeleg de ce am fost trecută ca aparținând de Ploiești când eu stau în București și de ce, deci, trebuie să trimit de fiecare dată facturile o dată acolo și o dată la CEC.“
Concluzia, previzibilă: „într-un fel îmi pare rău că am ales să aplic, deoarece este un program făcut pe genunchi, personalul CEC și AIPPIMM nefiind suficient de bine informat încât să ne poată ajuta. Cred că mai bine îmi deschideam un SRL și nu mai aplicam la niciun proiect, așa aș fi achitat un impozit mai mic, pentru că eu plătesc 3% pe venit, or mi-ar fi prins mai bine dacă plăteam pe profit.“
Lucrurile s-au pus totuși în mișcare, până acum firma Andreei având deja patru angajați și o cifră de afaceri de 15.000 de lei, sumă care, preconizează tânăra afaceristă, se va dubla până la finalul anului.
