Dezastrul economic din anii ’90 s-ar fi putut repeta fără un împrumut de la instituţiile financiare internaţionale. Avertismentul aparţine fostului ministru de finanţe, Mihai Tănăsescu, care reprezintă acum România la FMI.

Guvernul şi Banca Naţională au încheiat negocierile pentru finanţarea externă de 19,95 de miliarde de euro pentru următorii doi ani. Primii bani vor ajunge în România în luna iulie şi vor fi destinaţi rezervelor băncii centrale. Efectele pozitive se vor resimţi însă mai clar pentru economie abia peste câţiva ani.

Cea mai mare parte a sumei va finanţa deficitul balanţei de plăţi, preîntâmpinând astfel căderea estimată pentru acest an a fluxurilor de capital privat. Potrivit guvernatorului Mugur Isărescu, România a trăit în ultimii doi ani din împrumuturi, investiţii directe şi de portofoliu, care se vor diminua dramatic în acest an. Miliardele de la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană, Banca Mondială şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare ar trebui să ajute la echilibrarea economiei româneşti, să oprească deprecierea leului, să întărească rezervele BNR, să repornească creditarea şi, mai ales, să redea încrederea investitorilor străini. „Acest acord este o ancoră care creează un început de încredere în România, pentru că implementarea măsurilor va regla situaţia actuală şi, poate într-un interval de doi-trei ani, va aduce o schimbare de percepţie a investitorilor în România“, a declarat, pentru Capital, reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu.

Pe de altă parte, costurile împrumutului extern sunt cele mai scăzute  pe care România şi le putea permite în acest moment. Dacă ar fi reuşit să găsească finanţare pe pieţele de capital, România ar fi plătit o dobândă de 10-12%, faţă de numai 3,5% la FMI, după cum a declarat şeful delegaţiei Fondului, Jeffrey Franks. Potrivit lui Isărescu, costurile sunt mult mai mici decât împrumuturile directe, indirecte sau dividendele de la capitalul privat care au finanţat până acum deficitul de cont curent.

România face reforme forţat

Acordul va însemna politici fiscal-bugetare restrictive. Rectificările bu­getare vor fi mai puţin numeroase decât în anii trecuţi, când Guvernul modifica bugetul de câte patru ori pe an. Programarea bugetară va fi multianuală, companiile de stat vor fi monitorizate pentru reducerea pierderilor. Totodată, legea salarizării unice şi reforma sistemului de pensii sunt obligatorii pentru Guvern, iar cheltuielile bugetare vor fi reduse treptat. „Primele măsuri ale actualului guvern au fost radicale în ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor. Cu toate acestea, bugetul nu este realist şi trebuie reformulat pentru că situaţia s-a deteriorat foarte mult în ultimele săptămâni, nu doar în România, ci pe plan mondial“, explică Tănăsescu. Conform premierului Emil Boc, deficitul bugetar agreat cu FMI va fi de 4,6% din PIB în acest an, în creştere cu 2,6% faţă de ţinta din bugetul adoptat în februarie, iar scenariul privind creşterea economică este de -4%. În această situaţie, cheltuielile bugetare vor fi reduse cu 0,85% din PIB în 2009. Previziunile guvernatorului Isărescu sunt însă mai optimiste: România va rămâne, cu acest program, în 2009, pe zona pozitivă de creştere economică. Începând din 2000, România a avut, în fiecare trimestru, creştere economică. Rata de creştere a încetinit brusc în ultima parte a anului trecut, de la 9,2%, în trimestrul III, la 2,9%, în ultimul trimestru. Acordul cu FMI şi CE a fost văzut de oficialii români ca singura soluţie de evitare a dezastrului. „Dacă nu ar fi existat decizia politică de încheiere a acestui acord s-ar fi întâmplat ca în perioada ‚97-2000, când  România era la un pas de default (incapacitate de plată n.r.). Acest acord are trei faţete: rolul de ancoră pentru economie, bani pentru finanţarea balanţei de plăţi, dar şi a deficitului bugetar, corectarea politicilor care au creat atâtea probleme până acum“, susţine Tănăsescu. El spune că situaţia s-a agravat din cauza cheltuielilor guvernamentale excesive de la finele lui 2008.

Finanţarea va avea patru componente: 12,95 miliarde euro de la FMI, cinci miliarde euro de la UE şi câte un miliard de euro de la BM şi BERD. Programul cu FMI, care urmează să fie aprobat de conducerea instituţiei în mai, are ca obiective menţinerea capitalizării adecvate a băncilor şi a lichidităţii în pieţele financiare autohtone, aducerea şi stabilizarea inflaţiei la ţinta băncii centrale.

«Dacă nu ar fi existat decizia de încheiere a acordului s-ar fi întâmplat ca în 1997-2000, când România era la un pas de default.»
Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI