La 16 iulie 2009, Islanda a adresat Preşedinţiei suedeze cererea de aderare la UE, argumentându-şi solicitarea prin apartenenţa sa la continentul european, necesitatea extinderii securităţii ţării şi asigurarea stabilităţii economice pe termen lung. În anul 2013, negocierile de aderare au fost temporizate şi, ulterior, suspendate, în contextul alegerilor de la 27 aprilie 2013. Șeful guvernului islandez a desfiinţat comitetul pentru negocierile Islandei cu UE, iar din statul care a trecut prin una dintre cele mai abrupte prăbuşiri din lume, Islanda a devenit acum ţara cu una dintre cele mai rapide creşteri economice din Europa. Produsul intern brut din Islanda a crescut cu 6,4% în 2018.
Problema cea mai spinoasă a aderării lslandei la UE este pescuitul. Potrivit Uniunii Europene, Islanda practică pescuitul excesiv. Până în 2013, stocurile de hering atlantico-scandinav au fost gestionate în comun de Norvegia, Rusia, Islanda, Insulele Feroe şi UE, printr-un plan convenit de gestionare pe termen lung şi o repartizare prestabilită a capturii totale admisibile (TAC). Cu toate acestea, în 2013 Islanda a decis în mod unilateral să iasă din acest acord şi a stabilit o cotă autonomă de peste trei ori mai mare decât cea convenită anterior. Islanda are 318.452 de locuitori.
