Deși are cele mai mari resurse de pe planetă, această țară se zbate în sărăcie, iar rata criminalității a devenit cea mai mare din lume.
Mai multe studii arată că Venezuela are cele mai mari rezerve de hidrocarburi de pe planetă, având în vedere depozitele de nisipuri bituminoase în ulei în râul Orinoco. În total, țara ar putea ajunge la cifra de 513 de miliarde de barili de petrol extras, de două ori mai mult ca în Arabia Saudită, potrivit unui studiu efectuat de Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite (USGS). Rezervele de țiței din afara râului Orinoco au atins în anul 2005 o magnitudine de 80.582 milioane de barili.
Resursele naturale regenerabile din Venezuela sunt reprezentate de păduri și pești. La fel de importantă este și apa râurilor care e utilizată pentru generarea de energie electrică și de resurse biotice, mărindu-se numărul terenurilor agricole. Printre resurse neregenerabile sunt cele de petrol, gaze naturale, fier, bauxită, cărbuni, aur, diamante, și altele.
În Venezuela există rezerve imense de gaze naturale. S-au mai găsit niște rezerve în regiunea de nord-est a țării. Atât pe continent cât și în larg, sunt mai mult de 4.1 miliarde de m³ de gaze naturale, datorită cărora Venezuela se află pe locul nouă în lume.
În Venezuela există peste 150 de clase de minerale. Cele mai importante sunt mineralele de fier, bauxita, aur, diamant, fosfat, cupru, nichel, plumb, zinc, sare, gips și calcar. În Guayana Venezueleană există rezerve mari de fier și bauxită, precum și depozitele de diamante și aur. Rezervele de aur și diamante din Venezuela reprezintă aproximativ 10% din rezervele mondiale cunoscute.
Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare.
Statele eşuate sunt adesea caracterizate de eroziunea autorităţii de stat, regimuri autoritare incapabile să satisfacă nevoile populaţiei, corupţie răspândită în sistemul administraţiei centrale, represiune asupra oponenţilor politici, încălcare gravă a drepturilor omului, un sistem social în colaps, sărăcie extremă care afectează marea majoritate a cetăţenilor, criminalitate ridicată.
Faptul că guvernul are tot mai puţini bani la dispoziţie pentru importul de bunuri este doar o parte a problemei, pentru că şi alţi factori au agravat lipsurile.
Primul pas a făcut prin programele sociale pentru săraci ale guvernului socialist a lui Hugo Chávez, preşedinte din 1998 până în 2013, când benzina costa doar 2 cenţi şi nu se plătea chirie pentru închirierea caselor. În 2003, Chávez a introdus controlul preţurilor la unele alimente de bază – zahăr, cafea, orez, făină şi ulei de porumb. Ideea era de a le face mai accesibile populaţiei sărace, dar producătorii s-au plâns că din cauza noilor reglementări pierd bani şi unii din ei au refuzat furnizarea acestor alimente magazinelor de stat, unde preţurile de vânzare erau controlate, iar alţii chiar au renunţat să le mai producă. Rezultatul, ţara a devenit şi mai dependentă de importuri.
Pusă în dificultate de căderea prețului la petrol — resursă care îi furnizează 96% din valută — și sancționată de agențiile de rating, Venezuela este constrânsă să-și restructureze datoria externă, estimată de unii experți la 150 miliarde de dolari, în timp ce populația suferă de pe urma unei grave penurii de alimente și medicamente, în lipsa banilor pentru importuri.