Dayton a creat un sistem de guvernare bizantin care din punct de vedere constituțional mai mult a adâncit, decât a rezolvat diviziunile care au apărut în timpul războiului. Bosnia-Herțegovina – cunoscută colocvial ca Bosnia – a fost împărțită în două entități, Federația Bosniei și Herțegovinei și Republica Srpska. Federația Bosnia şi Herțegovina a fost împărțită în continuare în 10 cantoane, iar orașului în litigiu Brčko i s-a dat un statut special de district, în timp ce președinția statului se rotește între reprezentanții celor trei popoare – bosniaci, croații și sârbii.

Cu o populație de 3,8 milioane de oameni, Bosnia are trei președinți, 13 prim-miniștri și cât mai multe guverne, cu peste 180 miniștri și peste 700 de membri ai parlamentului. Rezultatul este o mizerie neguvernabilă. La doi ani după ce finalizarea recensământului din 2013, rezultatele nu au fost încă anunțate, pentru că Federația și Republica Srpska au efectuat fiecare propriul recensământ, cu metodologii diferite.

Decalajul se vede în toate aspectele vieții. În orașul Mostar, "totul este dublu, orice activitate, fiecare firmă: Avem două companii diferite pentru ridicarea gunoiului, Komos în estul bosniac şi Parkovi în vestul croată", a declarat Đenan Jelin, un activist. "Sistemul de învățământ din oraș este împărțit: Estul utilizează programa din Sarajevo, la vest este folosită cea din Zagreb." La un liceu din Mostar care oferă formare profesională în cadrul studiilor de transport "se învață în două schimburi, unul dimineața pentru bosniaci și altul după-amiaza pentru croați", a adăugat Jelin. Elevii bosniaci merg la școala din Šantićeva, numele său de dinainte de război, mai degrabă decât la Mile Budak cum cunoscută acum oficial. Chiar şi școala are două nume –„Mašinsko-Saobraćajna škola” în bosniacă și „Prometna škola” în croată, iar instituţia de învăţământ are două website-uri diferite.

Această dublare a absolut totul poate părea comică. Dar sistemul înrădăcinată de Dayton a provocat daune grave dezvoltării Bosniei. "Casta politică folosește Dayton pentru a rămâne la putere", a explicat Nermina Mujagić, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Sarajevo. "Dayton este un țap ispășitor convenabil pentru a justifica de ce nu se face nimic pentru a se combate jefuirea activelor statului și corupția omniprezentă."

Procesul de privatizare post-război este un exemplu în acest sens. Perspectivele păreau la început promițătoare: Într-un document din 1997, Comisia Europeană și Banca Mondială au constatat că "numai o mică parte din capacitatea industrială totală a fost deteriorată" de război. Experți străini au prescris o "revizuire completă" în formă de privatizare și alte reforme economice, a scris Institutul EastWest într-un raport din același an.

Evident, Federația și Republica Srpska au creat fiecare propria agenție de privatizare, dar încă o dată rezultatul a fost identic: transferul sistematic al bunurilor în mâinile unor profitori în urma războiului și a unor politicieni, precum si a familiilor lor, a prietenilor și acoliților lor. De cele mai multe ori, noii proprietari nu a avut nici un interes în repornirea producției industriale. În schimb, au vândut mașinile şi utilajele când a fost posibil, iar restul a fost transformat în fier vechi. Terenul a fost fie inchiriat, fie vândut. O întreagă industrie s-a transformat în locuințe sau clădiri comerciale, hoteluri şi mall-uri.

A urmat de-industrializarea și șomaj masiv. Damir Miljevic, consilier pentru privatizare a prim-ministrului Republicii Srpska în 2001, a calculat că din 1.200 de întreprinderi privatizate, au supravieţuit doar 10. Inegalitatea este agresivă: dupa unele estimari, 300 de persoane din Bosnia au 7 miliarde de euro în active, în timp ce 40% din populaţie sunt fără loc de muncă, iar șomajul în rândul tinerilor este de peste 60%, cea mai mare rată din lume. Tinerii educați au părăsit Bosnia pentru perspective mai bune în UE.

Până în prezent, cu rare excepții, nimeni nu a fost tras la răspundere pentru dezastrul din privatizare. Și în timp ce Fondul Monetar Internațional păstrează actuala stare de lucruri cu injecții de capital, elitele politice cumpără pacea socială prin distribuirea de locuri de muncă în schimbul voturilor. Miljevic, fostul consilier, a numit procedura "vot de angajare". "Dacă Ministerul de Finanțe din Republica Srpska a avut 78 de angajați în 2005, astăzi are 280, iar acest lucru se întâmplă după renunțarea la unele dintre responsabilitățile sale. Acesta este cazul intregului spectru în instituțiile guvernamentale", a spus el.

Cât de fragilă este situaţia a devenit evident în Februarie 2014, atunci când revoltele muncitorești s-au răspândit în întreaga Bosnie. Conducerea Republicii Srpska a descris protestele ca pe o încercare de a distruge entitatea, şi a reuşit în mare parte să evite protestele. În acest timp, în Federație, politicienii de toate culorile au început o campanie de defăimare a muncitorilor, numindu-i huligani și dependenţi de droguri – utilizând retorica naționalistă și spectrul războiului civil pentru a diviza tabăra protestatarilor.

La suprafaţă, stabilitatea pare să fi fost restaurată, dar starea de fapt este înșelătoare, punctată de greve și demonstrații. În speranţa că va adera la UE, Bosnia implementează o nouă serie de reforme economice susținute de Uniunea Europeană, inclusiv în domeniul privatizării. Dar aceste reformele au primit o palmă nimicitoare din partea UE, care le numește "vagi" și în "cel mai bun caz fragmentate". Mai presus de toate, ei nu fac nimic pentru a stopa criza cronică cu care se confruntă guvernarea țării.