Comparația pe care am făcut-o astăzi pe site-ul capital.ro arată un adevăr și mai trist: nu numai că nu s-au construit autostrăzi la modul real, dar până și hărțile cu proiectele viitoare au avut, de la perioadă la perioadă, tot mai puține autostrăzi.
Nu sunt adeptul promisiunilor fără acoperire, însă mă întreb cum ar fi putut România să aibă autostrăzi dacă până și pe hârtie ele au fost tot mai puține.
Există un paradox: când a venit vorba despre infrastructură, mesajul electoral transmis de-a lungul timpului de cei care au fost la putere nu a fost niciodată construit pe principiul “cine dă mai mult”. Cel puțin, proiectele așa arată. Când a fost vorba de pensii, de salarii, de alocații, de ajutoare, fiecare candidat a promis mai mult și mai mult.
Autostrăzile s-au împuținat tot mai mult și mai mult. Regretabil!
Am făcut mai demult un calcul pentru cât ne-ar fi costat să avem azi rețeaua de autostrăzi desenată de Ceaușescu în 1969. Dacă ne raportăm la standardele de cost, atunci putem spune că cei 3.200 de km trasați de Ceaușescu ar fi costat 18,8 miliarde de euro. Dacă în 1990 ne-am fi apucat să construim autostrăzile desenate de comuniști, până în 2010, ar fi însemnat alocarea a 944 de milioane de euro pe an pentru autostrăzi, adică 160 de km de autostradă pe an.
La capitolul bani, în 2011, de exemplu, CNADNR ceruse pentru autostrăzi circa 1,2 miliarde de euro, ceea ce nu face chiar imposibilă suma de 944 de milioane de mai sus.
Concluzia? Este mai ușor să ștergi o autostradă de pe hârtie decât să transformi în realitate una desenată deja.
