În 1969 a fost descoperit petrol la Ekofisk, în Marea Nordului, la aproximativ 320 de kilometri sud-vest de coasta norvegiană. Conştienţi că resursele se vor termina la un moment dat, conducătorii Norvegiei au înfiinţat în 1990 un fond în care toţi cei peste 5 milioane de cetăţeni sunt acţionari. Valoarea fondului depăşeşte în prezent peste 600 de miliarde de euro. Asta înseamnă că fiecărui norvegian îi revine peste un milion de coroane. Totuşi, oamenii nu se pot atinge de bani, care sunt gestionaţi de Banca Centrală. Ei sunt destinaţi bunăstării generaţiilor viitoare. Norvegia deţine aproape 1% din totalul acţiunilor la nivel mondial. Populația Norvegiei a votat de două ori împotriva aderării la UE în cadrul unor referendumuri organizate în 1972 şi 1994.
Cea mai importantă legătură a Norvegiei cu Uniunea Europeană o constituie Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul SEE) , care a intrat în vigoare în 1994. Acordul permite Norvegiei și celorlalte țări SEE să participle la piața internă UE. Aceasta presupune faptul că în zonele incluse în Acordul SEE, cetățenii și firmele norvegiene beneficiază de același tratament ca și cele din statele membre UE, pe întreg teritoriul inclus în Acord. În calitate de parte a Acordului SEE, Norvegia se implică în elaborarea legislației comunitare în domeniile vizate de piața internă și se supune, totodată, acesteia. Norvegia participă, de asemenea, la programele de cooperare UE în numeroase domenii precum domeniul culturii, cercetării, politicilor regionale și educație.
Explorarea platoului continental românesc din Marea Neagră a început tot în 1969. Prima descoperire de hidrocarburi a avut loc în 1980, iar prima producţie pe mare a început în anul 1987. Evident, diferenţele dintre Norvegia şi România sunt foarte mari, Norvegia având un sfert din populaţia României, iar această țară nu a cunoscut "beneficiile" comunismului. Deși are o istorie bogată, Norvegia este de fapt un stat foarte tânăr, independent abia din 1905.
