Este al doilea cel mai mic stat independent ca mărime din lume şi locul în care se găseşte cel mai mare număr de milionari pe cap de locuitor. Este vorba despre Monaco. Locuitorii din Monaco nu plătesc taxe la stat şi aici nu există șomaj.
Istoria Principatului Monaco este strâns legată de cea a familiei Grimaldi, care conduce destinele acestui Principat de peste şapte secole. Prinţii de Monaco au avut o autoritate absolută până la adoptarea în 1911, de către prinţul Albert I, a primei Constituţii, urmate 50 de ani mai târziu, în 1962, de către o nouă Constituţie adoptată de Prinţul Rainier al III-lea, care a redus considerabil autoritatea suveranilor de Monaco. În anul 1949, pe tronul Principatului, a succedat Prinţul Rainier al III-lea, în perioada mandatului căruia, Principatul Monaco a cunoscut cele mai importante schimbări, prin adoptarea noii Constituţii, intensificarea şi diversificarea unor activităţi demarate în trecut în domenii precum cel politic, diplomatic, economic şi social. Acestora li s-a adăugat dimensiunea de industrializare pe care a cunoscut-o Principatul, în perioada modernă.
Monaco are 32.800 locuitori, din care aproximativ 8.900 sunt francezi. Statul nu impune impozite pentru persoane private. Monaco reține taxe în diferite sectoare precum tutunul sau serviciile poștale. Rețeaua telefonică, Monaco Telecom, impune un monopol pe piață și este deținută în proporție de 49% de Cable and Wireless, 45% de stat și aduce și ea un mare profit statului. Standardele de viață sunt ridicate, în mare comparabile cu cele din zonele prospere ale marilor metropole franțuzești. Lipsa impozitelor pentru persoanele fizice a dus la un număr considerabil de “refugiați ai impozitelor” veniți din Europa, care își câștigă majoritatea banilor din afara Principatului; celebrități precum piloții de Formula 1 atrag cea mai mare atenție însă aici se află și numeroși oameni de afaceri.
Monaco este un stat prea mic pentru a fi un membru al Uniunii Europene. Relaţiile dintre acest principat şi UE sunt realizate prin Franţa. Prin această relație Monaco participă direct în anumite politici ale UE. Monaco este o parte integrantă din teritoriul vamal al UE si zona de TVA și aplică cele mai multe măsuri cu privire la TVA și accize (în special cu privire la libera circulație în UE).
Monaco utilizează euro ca monedă naţională, de comun acord cu UE. Până în 2002 Monaco își bătea propriile monede, francii monegaști. Euro este, de asemenea, folosit în Kosovo şi Muntenegru, ţări care nu fac parte din Uniunea Europeană.
Principalele exporturi ale Principatului sunt chimicale, farmaceutice, produse de înfrumusețare, ceramică, textile, mase plastice, instrumente medicinale și obiecte din metal.