Este aproape o excepție mondială. În timp ce numeroase țări – nu mai punem la socoteală România, problema e serioasă și în Franța, Italia sau Spania – se confruntă cu aglomerația din închisori, în Olanda sunt locuri vacante! Rezultatul? O treime din închisorile țării se vor închide până în 2021, pentru că prisosesc 3.000 de locuri. Cum a reușit Olanda?
Începând din 2003, populația carcerală în întreaga lume a crescut cu 20 la sută, potrivit Institutului Internațional de Cercetare în Criminologie. Însă Olanda merge contra acestei dinamici mondiale. Din 2003, 19 închisori olandeze au pus lacătul la porți pe dinafară, iar alte opt se vor închide până în 2021. Închiderea penitenciarelor este justificată printr-o scădere cu 50 la sută a numărului de deținuți. În septembrie 2014, erau închiși 9.857 de olandezi, potrivit Consiliului Europei. Dintre aceștia, numai 20 la sută ispășeau o pedeapsă mai mare de 12 ani închisoare.
Cum se explică această tendință? Pe de o parte, rata criminalității a scăzut cu un sfert în zece ani. Pe de altă parte, a crescut numărul reducerilor de pedepse. René van Swaaningen, profesor de criminologie la Universitatea din Rotterdam, a explicat pentru The New York Times că închiderea penitenciarelor este legată de o alegere politică pe care a făcut-o guvernul olandez, din perspectiva faptului că „închisorile costă mult”.
În aprilie 2013, guvernul a decis să reducă drastic fondurile alocate închisorilor. Rezultatul: s-au economisit 340 de milioane de euro în cinci ani. Guvernul a decis să faciliteze reducerile de pedepse pentru a diminua costurile întreținerii sistemului penitenciar. În aceeași logică, Olanda a închiriat locuri în închisorile sale pentru norvegieni și belgieni. Norvegienii au închiriat închisoarea Veenhuizen pentru trei ani contra sumei de 25,5 milioane de euro pe an.
Scăderea numărului de deținuți a obligat Olanda să fie creativă. Unele închisori s-au transformat în centre pentru solicitanții de azil. Fostele celule au fost transformate în apartamente pentru familii, chiar dacă unele au rămas cu ușile originare. La De Koepel, fostă închisoare în Haarlem, refugiații pot juca fotbal într-o vastă curte interioară, de două ori mai mare decât un teren de fotbal. Alte închisori transformate în aziluri au săli de gimnastică, facilități de bucătărie și grădini exterioare.
60 de ore de pregătire pentru eliberare
Olanda a dezvoltat un sistem de reducere a pedepsei pentru condamnările de scurtă durată și de reinserție a deținuților condamnați la pedepse mai lungi. Pentru a reintegra o persoană încarcerată, a fost pus la punct un sistem de concedii carcerale. Deținuții au dreptul de a ieși pentru a-și găsi de lucru sau pentru a merge la cursuri. Sunt alocate 60 de ore pentru aceste activități care pregătesc deținutul pentru revenirea în societate și în viața profesională.
O altă variantă este ca un deținut să-și poată ispăși o parte din pedeapsă în exterior. Durata petrecută în exteriorul închisorii nu trebuie să depășească o șesime din timpul de detenție și poate fi de maximum un an. În 2010, aproape 1.500 de indivizi au participat la acest program, care a permis scăderea cu 10 la sută a cazurilor de recidivă.
Din 2008, deținuții care au efectuat două treimi din pedeapsă sunt eliberați condiționat. În plus, pentru a evita pedepsele cu închisoare, acolo unde este posibil, tribunalele olandeze dau pedepse cu suspendare.
Există și un revers al medaliei – în următorii patru ani, 2.600 de gardieni de închisoare își vor pierde slujbele în Olanda. În plus, există voci care spun că situația din închisorile olandeze este o consecință a austerității, dar și a a faptului că multe infracțiuni rămân neraportate și, deci, neachetate, iar autorii neprinși.
Un exemplu „rău” – Franța
Franța se numără în prezent printre țările europene codașe în materie de condiții de detenție, scrie Ouest France. Condițiile de detenție sunt considerate „alarmante”, iar suprapopularea e o problemă majoră: 69.375 de persoane deținute și 58.507 locuri disponibile. În unele aresturi, trei sau patru persoane ocupă o celulă de 10 metri pătrați, deși o lege din 1875 prevede ca fiecare deținut să doarmă într-o celulă individuală. S-au alocat bani pentru construcția de noi închisori, dar nu și pentru reinserție. Pentru pedepsele mai mici de șase luni, monitorizarea este aproape inexistentă, consilierii de probațiune sunt excedați și nu pot urmări corect dosarele, arată specialiștii. De asemenea, personalul închisorilor este suprasolicitat. În martie anul acesta este așteptat în Franța un raport public despre funcționarea și construcția de noi închisori.
În Europa, țările cu cele mai suprapopulate închisori sunt România, Albania, Belgia, Franța, Grecia, Ungaria, Macedonia. Serbia, Slovenia, Portugalia și Spania, potrivit unui raport al Consiliului Europei.