De ce nu joc niciodată jocuri de noroc electronice? Pentru că ele sunt gândite de la bun început să facă bani pentru proprietarul acestora.

Este drept, tot timpul ai impresia că ai putea câștiga. Că ai putea învinge aparatul. Și, totuși, asta nu se întâmplă niciodată nimănui. La fel este și cu Justitia din Romania. Ea este gândită să fie de folos celor care se află la putere. Baticul cu care este legată la ochi distinsa doamnă cu balanța în mână este transparent ca o pânză de păianjen. Și talerele pe care sunt cântărite faptele sunt măsluite atât de grosier, că s-au prins până și toți spilcuiții Occidentului. Singura perioadă când Sistemul a părut că funcționează în mod real a fost în timpul guvernarii PDL și al președinției lui Traian Băsescu. Dosare „babane“ au ajuns pe masa de judecată și nume grele s-au dovedit a fi departe de statutul de „intangibile“. Cel mai răsunător caz este cel al fostului premier, Adrian Năstase, care a intrat efectiv în închisoare. Această perioadă s-a încheiat odată cu decapitarea Secției 1 a DNA de către noul procuror general, Tiberiu Nițu, un apropiat al PSD-ului lui Victor Ponta. Coincidență sau nu, fapta s-a petrecut exact după ce Secția 1 a trimis în judecată dosarul „greului“ Liviu Dragnea, pentru fraudă electorală.

Lucian Papici și adjuncta sa, Mariana Alexandru, au fost înlăturați din funcțiile pe cere le dețineau, în contrast flagrant cu meritele lor și eficiența profesională. Activitatea lor este singura de natură să construiască o brumă de încredere în ochii Comisiei Europene referitor la situația Justiției din România. Și exact ei au fost cei care au plătit prețul nevoii disperate a lui Victor Ponta de a-și ajuta penalii din propriul partid.

Nu comentez aici hățișul de legături subterane care au făcut din PSD, probabil, cel mai corupt partid din țară, nici incapacitatea actualului premier de a-și reforma propria ogradă. Chestiunile acestea țin, mai degrabă, de lupta politică, nu fac obiectul atenției noastre. Dar atunci când se produc atingeri grave mediului de afaceri prin invalidarea Statului de Drept, chestiunile sunt mai serioase decât pare la prima vedere. și ne afectează în mod direct nivelul de trai. Aș vrea să subliniez aici un lucru: cetățenii unei țări corupte sunt săraci. Cu cât corupția este mai mare și mai instituționalizată, cu atât sărăcia este mai mare și mai extinsă în toate păturile societății. Iar singura piedică în calea epidemiei o constituie o Justiție independentă.

Adică, situația în care procurorii sunt răsplătiți fiindcă îi prind pe oamenii răi care ajung să fie condamnați. Iar judecătorii care evaluează cazul în funcție de dovezile prezentate, nu de propriul buzunar sau notorietatea acuzatului, sunt promovați și protejați. Iată de ce ar trebui să ne gândim la Lucian Papici ca la un erou martir, și nu ca la o chestiune care nu ne privește. Iată de ce ar fi trebuit să ieșim în stradă și să lovim cu peturile în trotuarul din fața DNA și în mașina lui Tiberiu Nițu, cel care a dovedit că nu este decât coada de topor a lui Liviu Dragnea.

Procurorul Papici și cei ca el sunt un bun național mai valoros decât aurul de la Roșia Montană. Trebuie să înțelegem asta și să învățăm să-i măsurăm în bani pe eroii noștri. Este simplu, nu trebuie decât să comparăm PIB-ul pe cap de locuitor din România cu cel al oricărei alte țări europene în care Justiția funcționează. Diferența obținută reprezintă exact prețul pe care îl plătim fiecare dintre noi pentru că suntem prea comozi și dezinteresați ca să luăm apărarea unui om care nu și-a făcut decât datoria. Iar la un moment dat, vom fi noi cei sacrificați și nu vom avea pe nimeni care să ne protejeze.

Claudiu Şerban este directorul editorial al revistei CAPITAL