Iritat de atitudinea de bugetar român a portarului său titular la unul dintre antrenamentele premergătoare unui meci decisiv, selecţionerul echipei de fotbal a Bahreinului a găsit o modalitate ieşită din comun de a-şi motiva elevul: şi-a parcat super jeepul pe terenul de joc şi le-a ordonat atacanţilor să şuteze înspre el. „Poate-mi buşeşte careva maşina…“, a venit ameninţarea către portar.
Pus în faţa faptului împlinit şi a maşinii şefului, portarul a început să arate că-şi mertită banii şi selecţia la echipa naţională, sărind dintr-o aripă în alta să scoată mingile care se îndreptau ameninţător spre caroseria lustruită a SUV-ului. „Există şi varianta cu jeepul jucătorului“, i-a asigurat antrenorul pe cei care se temeau că a atins culmea motivării propriilor săi jucători, punându-şi maşina sub tirul şuturilor de la 16 metri.
De când am văzut filmuleţul de la antrenament, mă tot uit lung la maşinile din faţa instituţiilor publice din România. În dispreţul flagrant al bugetelor infime şi al performanţelor invizibile, parcările agenţiilor guvernamentale celebrează salariile cu dedicaţie, primele babane, licitaţiile în familie, şpăgile fără număr şi toate celelalte binecuvântări ale sistemului public politizat din ţara noastră.
Ce frumos ar curăţa „modelul Bahrein“ stufărişul de agenţii, autorităţi şi comisii din subordinea Executivului! Dacă ar fi puşi mâine să-şi apere maşinile prin calitate, performanţă şi solicitudine – după modelul portarului din Bahrein – mulţi şefi de agenţii ar invoca numaidecât echipamentul necorespunzător, costumul nou de la Milano, ceasul elveţian cu brăţară metalică şi şpiţarii de lac, şi ar pleca tacticos din funcţii, cu jeepuri cu tot, fără să mai aştepte fracţiile şi algoritmii fâstâciţi la care tot lucrează Boc, Nica, Pogea şi Niţă.
