După cutremurul din Kobe din 1995, când 6.300 de oameni au murit, japonezii au pus bazele complexului Earth-Defense, cel mai mare şi mai sofisticat simulator de cutremure, unde se fac teste de rezistentă pentru diverse tipuri de construcţii. Pe scurt, simulatorul este o platformă controlată de un uriaş mecanism hidraulic, care poate suporta structuri de până la 1.200 de tone în timpul testelor.

Clădirile se pot crăpa, se pot înclina, dar nu trebuie să cadă. Doar aşa pot fi salvate cât mai multe vieţi. Zgârie-norii sunt proiectaţi astfel încât să se clatine, dar nu să se prăbuşească în timpul unui seism. Clădirile trebuie să aibă fundaţii masive, îngropate adânc, dar şi mecanisme de absorbţie a şocurilor. O altă metodă anti-cutremur: baza construcţiei să fie proiectată în aşa fel încât să se poată mişca semi-independent de restul structurii. Efectul: tremurul imprimat de mişcarea telurică este redus. Un exemplu de astfel de construcţie este Turnul Sky Tree, din Tokyo, de 634 de metri. Este cea mai înaltă construcţie din Japonia şi e rezistentă la cutremure foarte puternice. Structura turnului poate absorbi 50 la sută din energia eliberată de un seism.

 „Avem peste patru mii de puncte de control în tot arhipelagul. Putem măsura magnitudinea unui cutremur într-o secundă şi apoi să trimitem imediat informaţia în ţară. De exemplu, în timpul cutremurului din 2011 circulau o sută de trenuri de mare viteză. Le-am oprit imediat. Şi nu au fost accidente. Şi nici victime”, afirmă Yoshiyasu Hyoutani, director în Guvernul Japoniei.

Toate posturile TV şi de radio îşi întrerup programele obişnuite pentru a informa publicul despre riscuri şi eventualele alerte date de autorităţi, cum ar fi cele de tsunami care implică evacuarea populaţiei spre locuri mai înalte. În toate instituţiile şi clădirile de birouri, dar şi în majoritatea caselor private, există kituri de supravieţuire, cu alimente, apă potabilă şi rezerve medicale de bază. În şcoli, există în plus caşti de protecţie şi mănuşi, care să fie folosite în timpul unor eventuale operaţiuni de salvare.

În Japonia, astfel de reguli se învaţă din grădiniţă şi, la nevoie, toată lumea ştie ce are de făcut şi ce să facă pentru a se salva şi pentru a-i ajuta pe alţii aflaţi în pericol.