România seamănă din ce în ce mai mult cu o "familie tradițională" dintr-un cătun uitat de lume.
Este gospodăria unui țăran care nu se omoară cu munca, dar e „rege” pe moșia lui. Bea toată ziua, iar seara își bate nevasta și copiii după ce aceștia se întorc de la muncă. Nu chiar toți copiii au parte de corecție, totuși. Scapă nebătuți cei care îi țin companie la băutură și la jocul de table, cât timp e restul lumii dus la muncă.
Statul ar trebui să funcționeze după aceleași principii ca o societate non-profit. Ca un ONG, al cărui unic scop îl constituie bunăstarea cetățenilor săi. Iar cea mai bună indicație că acest ONG este prost condus este faptul că-și pierde clienții. An după an, cetățeni români fug de propria lor țară ca să muncască și să plătească taxe pentru alte ONG-uri, aparținând altor națiuni, al căror scop este să-și protejeze și să-și susțină proprii membri. Ce-l face pe român să pună osul la treabă pentru sisteme care plătesc pensii, asistență socială și servicii medicale spaniolilor, italienilor sau englezilor? Simplul fapt că are mai mare încredere în niște străini decât în cei de aceeași obârșie cu el.
Cine-i vinovat pentru această situație extrem de îngrijorătoare, care pune sub amenințare însăși existența noastră ca popor suveran? Bineînțeles, politicienii care conduc această țară ca pe un monopol, uitând că – odată cu statutul de membru al UE – se află pe o piață concurențială. E drept, nici celelalte state nu mai ard de nerăbdare să adopte niște români, fiindcă se confruntă și ele cu propriile probleme sociale. Dar, atunci când există munci pe care nu are nimeni nu are chef să le facă, românii sunt bine veniți. Sau, când e lipsă mare de personal calificat, dornic să lucreze pentru chiar mai puțini bani decât băștinașii, iarăși ai noștri sunt bine primiți.
Cum se rezolvă aceste probleme? Cum înțelege guvernul să rezolve situația care împinge la emigrare grupuri sociale atât de diferite precum medicii și muncitorii din construcții? Crează un statut preferențial în societate medicului, prin scutirea de taxe și mărește salariile minime pe economie și contribuțiile sociale. În felul ăsta, îi obligă pe toți cei care muncesc și țin în spate întreaga economie să plătească mai mult pentru tot ce ei, politicienii, sunt incapabili să rezolve.
Medicul avea deja un statut special, prin însăși natura activității sale. Nu era nevoie să fie scutit de taxe, doar să fie plătit conform eforturilor depuse. Iar dacă taxele sunt mari pentru medici, sunt în egală măsură mari și pentru ingineri, avocați sau economiști. Salariu minim pe economie mărit nu înseamnă că săracii o vor duce mai bine, ci doar că mulți dintre tinerii care își caută de lucru nu vor putea să-și câștige existența aici fiindcă devine prea scump pentru antreprenori să-i plăteascăi în timp ce ei învață o meserie la locul de muncă. Doar nu crede cineva că școlile românești produc profesioniști în vreun domeniu aflat la mare căutare, cu excepția medicilor, probabil.
Iată de ce copii țăranului bețiv aleg să fugă de-acasă și să-și găsească un rost printre străini, mai ales dacă sunt tineri și buni de muncă. Cu excepția celor leneși, a proștilor și a celor care aleg să se fofileze de sub ochii capului familiei și să se descurce pe furiș, pe cont propriu. Cu alte cuvinte, țăranul nostru din poveste provoacă doar incompetență, evaziune fiscală și furt. Nicidecum conformare voluntară și contribuții la bugetul statului.