Masurile preconizate pentru redresarea financiara a Conel si Romgaz sunt pe cale sa bage in faliment principala sursa de incasari din export. In Memorandumul de politici economice, cuprins in scrisoarea de intentie pentru prelungirea acordului stand-by cu Fondul Monetar International, autoritatile romane se angajeaza sa creasca tarifele la energie electrica si gaze naturale cu 20%. Momentul intrarii in vigoare a noilor tarife majorate va coincide cu refluxul operatiunilor de prelucrare in lohn, considerate, alaturi de exportul de materii prime, motorul cresterii exporturilor Romaniei.
Operatiune comerciala destinata in special cresterii aportului valutar, lohn-ul a „erodat” constant in ultimii sase ani ponderile altor produse in exporturile romanesti. Evolutia spectaculoasa a procentelor nu este de natura sa bucure pe cineva, aceasta producandu-se pe fondul scaderii exportului total si, in cadrul acestuia, a exportului de masini, utilaje, aparatura electronica, produse alimentare etc, intr-un cuvant a marfurilor cu valoare adaugata mare. Conform statisticilor Ministerului Industriei si Comertului, daca in 1989, lohn-ul reprezenta 13% din exporturi, din 1996 a inceput sa se tripleze: 31,2% in 1996, 30,2% in 1997, 34,1% in 1998, 34,6% in 1999. Marfurile de succes sunt confectiile, textilele, incaltamintea si pielaria produse in acest sistem, respectiv sub marca clientului, cu modelul si materialele acestuia. Romanii pun la bataie doar forta de munca, considerata pana nu demult cea mai ieftina din regiune.
90% din intreprinderile textile fac lohn total
Specialistii considera lohn-ul o arma cu doua taisuri. Prezinta avantaje si dezavantaje a caror echilibrare este importanta. „Un castig deosebit, pe fondul caderii economice din ultimul deceniu, este atractivitatea constanta a ramurii. 95% din fabricile de textile, confectii si incaltaminte sunt privatizate. Este, poate, cel mai bun procentaj de unitati privatizate din economie”, spune Calina Apreutesei, sef serviciu in Ministerul Industriei si Comertului, Directia Textile-Pielarie. Nu inseamna insa ca ramura a fost ocolita de recesiune. Productia fizica este doar 25% din cea din 1989, iar numarul salariatilor din ramura a scazut de la 725 de mii la 395,9 mii in acelasi interval de timp. Totusi, numarul intreprinderilor a „sarit” de la 470 la 5.000.
Cifrele contradictorii au explicatii. Una dintre acestea este prabusirea consumului intern si a pietelor de export. Fabricile de confectii si incaltaminte au fost nevoite sa se reorienteze, iar solutia cea mai simpla, in absenta unei strategii nationale in domeniu, a fost trecerea la lohn total. 90% din unitatile operative lucreaza astazi exclusiv pentru export. Piata fostei URSS a cazut, vremurile in care importurile de gaze naturale se echilibrau cu confectii si alimente romanesti fiind de mult doar amintire. Au ramas pietele occidentale, de pe care marcile romanesti au disparut treptat in favoarea celor vestice, produse in Romania. „Este mult mai simplu astfel”, considera Calina Apreutesei. „Romanii nu mai fac nici un efort de creativitate sau marketing, nu se mai lupta pentru piete. Se rezuma la a incasa un profit, mult mai mic decat cel ce ar fi intrat in conturile societatii si, implicit, la bugetul statului in situatia in care marfa ar fi produsa cu materie prima si know-how autohton.” Patronatul din ramura recunoaste ca este cel mai egoist mod de productie, statul castigand foarte putin de pe urma exporturilor in lohn. Este totusi preferabil inchiderii intreprinderilor si lasarii pe drumuri a sute de mii de angajati.
Ieftini, bulgarii ne fac concurenta
Vestea proasta pentru optimistii care se bizuie pe exporturile industriei textile si a pielariei pentru echilibrarea balantei comerciale este ca deja Romania nu mai este considerata interesanta pentru lohn. Reorientarea masiva a firmelor straine catre industria textila, confectii, pielarie si incaltaminte romaneasca (1996) a avut drept cauza principala situatia conflictuala din Iugoslavia, considerata pana atunci campioana lohn-ului. Au contat, bineinteles, si costurile de productie reduse. Astazi este pe cale sa se declanseze reactia inversa. Surse din cadrul patronatului dau ca sigur interesul partenerilor de afaceri in lohn pentru Bulgaria, o tara ieftina comparativ cu vecinii sai. In ceea ce ne priveste, costurile de productie au crescut progresiv in ultimul an, in principal prin scumpirea utilitatilor publice si modificarile legislatiei conventiilor civile. Romania este deja o tara prea scumpa pentru fabricarea marcilor straine de prestigiu.    

Argumente pro si contra operatiunilor de prelucrare in lohn

Pro:
Este o operatiune comerciala destinata in mod special cresterii aportului valutar – 34,6% din exportul national in 1999 este dat de lohn
Ocupa 395,9 mii de persoane, in majoritate femei.
Deosebit de profitabile pentru investitori, astfel explicandu-se atractivitatea la privatizare a intreprinderilor din ramura.
Know-how-ul dobandit de la partenerii externi creste calitatea fortei de munca.
Deschide piete inaccesibile in alte conditii.

Contra:
Este considerat export de venit national.
Nu angreneaza industria pe orizontala, nu foloseste creativitatea nationala.
Venitul exportatorului este mai redus decat in cazul in care ar vinde produse
finite de provenienta integrala din productia proprie.
Exista riscul ca importatorul sa renunte la tranzactia in lohn in situatia unei conjuncturi nefavorabile a pietei pe care vinde produsele astfel realizate.
Pentru exportator exista riscul de pret, in sensul evolutiei nefavorabile a pretului produsului finit in raport cu pretul factorilor de productie utilizati pentru producerea lui.
Exportul sub marci straine, efectuat pe timp indelungat, exclude marcile nationale de pe pietele externe.