Există o serie de factori economici, politici, juridici, sociologici și chiar emoționali pentru o astfel de decizie. O trecere în revistă intitulată „A 20-a aniversare a Euro: de ce unele țări nu vor să se alăture încă?”, ai cărei autori sunt economiștii Milan Deskar-Skrbic și Davor Kunovac, citează costul pierderii suveranității monetare ca un argument economic cheie împotriva introducerii euro în aceste țări.

19 state membre UE din 27 au introdus moneda unică şi au aderat la zona euro

Nouăsprezece state membre ale Uniunii Europene (din douăzeci și șapte) au introdus o monedă comună și au aderat la zona euro. Din restul de opt state membre ale UE aflate în afara zonei euro, trei – Bulgaria, Croația și România – și-au exprimat un mare interes pentru aderarea la Mecanismul european al cursului de schimb (ERM II) și introducerea monedei euro în viitorul apropiat.

Aceste țări, și în special Croația, sunt marcate de un nivel ridicat de armonizare financiară cu moneda euro. Ca urmare, datoria privată și publică din aceste țări este foarte sensibilă la riscul cursului de schimb, iar oportunitățile de politică monetară și valutară autonomă sunt deja destul de limitate.

În acest sens, pentru cele trei țări menționate, introducerea monedei euro pare a fi o alegere durabilă și justificată a politicii, se afirmă. Conform datelor actuale, datoria publică a guvernului croat a continuat să crească în 2021, atingând un nou nivel istoric de 334 miliarde de kune sau 44,54 miliarde de euro, la sfârșitul lunii februarie, scrie kamatica.com.

Alte cinci ţări europene nu vor să renunţe la suveranitatea monetară

Restul de cinci țări europene, scrie publicația, nu vor să renunțe la suveranitatea lor monetară. Danemarca, de exemplu, nu este obligată din punct de vedere legal să introducă euro (clauza de scutire).

Pe de altă parte, Suedia și celelalte trei noi state membre, Republica Cehă, Ungaria și Polonia, sunt obligate prin lege să adopte euro la un moment dat. Cu toate acestea, acest proces este încă în așteptare.

”Există diverse motive pentru care aceste țări încă nu se grăbesc cu introducerea monedei euro. Unele dintre ele sunt de natură politică, altele sociologice și altele emoționale. Deși toate sunt foarte importante și uneori cruciale, aceste motive nu sunt în centrul interesului nostru. În această lucrare, suntem interesați de un argument economic cheie împotriva introducerii euro în patru state membre din afara zonei euro, iar acestea sunt posibilele costuri ridicate”, afirmă autorii.

Lucrarea afirmă că argumentele împotriva introducerii monedei euro pot fi împărțite în trei categorii. Prima este semnificația cursului de schimb ca factor de stabilizare sau de creștere, care, se subliniază, poate fi atractivă în țările cu un nivel scăzut de armonizare euro, precum Polonia, Ungaria și Republica Cehă. Acolo, ”euroizarea” împrumuturilor este de aproximativ 10-25%.

„Patru state membre din afara zonei euro ar putea avea rezultate bune atât în interiorul, cât și în afara acelei zone”

Pe de altă parte, în țări precum Bulgaria, Croația și România, deprecierea puternică a monedei locale ar putea pune în pericol stabilitatea financiară din cauza nivelurilor ridicate de ”armonizare euro” (40% până la 60%) și a aplicării unei ”clauze valutare”.

”Având în vedere că există încă anumite incertitudini legate de viitorul zonei euro, unele dintre cele patru state membre din afara zonei euro au decis să adopte tactica „wait and see” (așteptați și vedeți)” (Binzer Hobolt și Leblond, 2009), conform analizei CNB.

”Acest lucru ne conduce la concluzia că introducerea monedei euro nu ar duce la costuri semnificative în ceea ce privește politicile de stabilizare și rezultatele economice. Potrivit lui Darvas (2019), din punct de vedere economic, patru state membre din afara zonei euro ar putea avea rezultate bune atât în interiorul, cât și în afara acelei zone. Prin urmare, refuzul lor de a intra într-o uniune monetară nu se bazează pe motive economice solide, ci pe un context social și politic mai larg”.

Sursa foto: Dreamstime