– Salut, Ciprian! În primul rând, cum îți petreci aceste zile, cu ce gânduri?
– Salut! Așa cum ar trebui să facă toți, stau în casă. În linii mari, am aceleași activități pe care le aveam și când stăteam acasă înainte de pandemie. Doar că, acum, la scară mai mare, ca să spun așa. Pentru că nu există alte activități! Împreună cu soția, am grijă de copii, ne jucăm împreună, gătim, ne uităm la filme… Petrecem mult timp în grădină. Atunci când copiii dorm, la prânz, am timp și de exerciții fizice.

– Fetița ta, Isabel, are doar un an, iar cei doi băieți au 6, respectiv 4 ani. Cum le-ai explicat băieților această perioadă?
– Nu au încă vârstă necesară să înțeleagă perfect ce se întâmplă. Ei sunt fericiți că se pot juca toată ziua! Sebastian, cel mare, este atras de insecte. Iar când stai la casă și ai curte, nu duci lipsă. Matei e preocupat în aceste zile să învețe să meargă pe bicicletă. Iar Isabel învață să alerge.

– Ce le transmiți celor mai mici jucători de fotbal, care poate practică acest sport de un an, să spunem, și acum sunt opriți din antrenamente, din competiții…
– Cel mai important lucru e să aibă grijă de sănătatea lor, pentru că doar sănătoși pot practica fotbalul și pot să își urmeze visul. Împreună cu părinții lor, să stea acasă, ca să trecem mai repede peste această perioadă.

– Sunt sigur că discuți și cu alți fotbaliști români. Pe ei cum îi simți, având în vedere că tu ești un lider și un jucător cu experiență?
– Vorbesc foarte des cu Latovlevici, Chiricheș, Chipciu și Toșca. Și ei își doresc, la fel ca și mine, să ne reluăm cât mai rapid activitatea sportivă. Și viața normală.

– Crezi că se va putea disputa barajul pentru Euro cu Islanda la început de iunie?
– Eu sper să se joace în iunie, deși nu va fi ușor… O altă amânare nu cred să ne aducă vreun beneficiu.

– Dacă se joacă în iunie, va fi mai bine pentru noi decât în martie, mă gândesc la starea terenului, la starea vremii…
– Cu siguranță! În iunie va fi ceva mai cald până și în Islanda.

– Trăim o perioadă cu multe necunoscute. Ce simți, fotbalul va rămâne la fel după această pandemie?
– Da. Cred că nu se va schimba nimic. Fotbalul și viața vor fi aceleași.

– Ai rămas în Franța, una din țările cele mai afectate acum de pandemie. Cum vezi situația de acolo? Crezi că poate fi comparată această pandemie cu vreo altă criză recentă?
– Locuiesc lângă Lyon, într-o mică localitate, cum ar fi Snagov pentru București, să spunem. E o zonă exclusiv cu case, aici nici înainte de pandemie nu era prea multă agitație. Pentru comunitatea restrânsă în care trăiesc, lucrurile par aproape la fel ca înainte, doar că poate am o persoană în plus în fața mea când sunt la cumpărături. Ce-i drept, e pentru prima oară când trebuie să rămân în casă pentru o perioadă atât de lungă. Nu am mai trăit așa ceva, îmi e greu să compar…

– Ce crezi că vom învăța după acest șoc?
– Nu văd această perioadă ca pe o lecție propriu-zisă. Când va trece acest val și lucrurile vor reveni la normal, nu vom putea, doar din frica de a nu ne îmbolnăvi, să nu ne mai salutăm, să nu ne mai îmbrățișăm cu apropiații, să nu mai mergem la evenimente cu număr mare de persoane. Ar însemna, pur și simplu, să nu mai trăim! Cred că vom fi, însă, mult mai atenție la alimentație și odihnă. Ar trebui să avem o imunitate mult mai puternică, iar când un nou virus o să apară, pentru că virusuri o să apară mereu!, să nu ne mai afecteze cum o face virusul de acum.