Acesta exemplifică schimbările din secolele al XV-lea și al XVI-lea, prin îndepărtarea de stilul gotic și apropierea de arta renascentistă venețiană. Cu toate acestea, este important și pentru patrimoniul cultural italian, deoarece ocupanții săi, familia bogată Corner (sau Cornaro în limba italiană), au fost patroni ai artiștilor italieni precum Tintoretto și Gian Lorenzo Bernini.

Giorgio Vasari, originar din Arezzo, Toscana, ajunge la Veneția în anul 1541.

În 1542, i se comandă o lucrare – o serie de panouri cu figuri alegorice pentru tavanul camerei mari a palatului.

Jurnalul păstrat de Vasari descrie cele nouă teme alese pentru această comandă: “Virtuțile” (“Caritatea”, “Credința”, “Speranța”, “Dreptatea” și “Răbdarea”) și 4 personaje numite “Putti” – heruvimi, fiecare cu câte un sul în mâini.

Subiectul întregului ansamblu este, prin urmare, “Triumful Virtuților”, organizat în 9 compartimente: fiecare dintre “Virtuți” este flancată de figuri biblice reprezentative ( Noe, Solomon, Job) și un concept opus (Iuda reprezentat ca “Disperarea” alături de “Speranță”).

“Virtuțile” sunt reprezentate în posturi complexe, văzute de jos și proiectate pe un fundal ceresc albastru, într-un spațiu  delimitat de o balustradă imaginară.

Camera al cărei tavan a fost decorat avea rolul de a surprinde privitorul, era o provocare adresată celui ce privea în sus, în timp ce opulența era vizibilă și asigurată de foița de aur cu care erau acoperite grinzile.

La mijlocul secolului al 18-lea, familia  Corner și, mai târziu, familiile Spinelli, au  demontat și vândut pe bucăți  picturile pe piața de artă italiană și internațională.

În anul 1987 începe procesul de  re-asamblare a tavanului, prin cumpărarea de către statul italian al  panourilor reprezentând “Dreptatea” și “Răbdarea”, împreună cu 2 Putti. În 2002, alt putto și “Caritatea” revin în patrimoniul statului, iar “Credința” (2013) și “Speranța” (2017) sunt și ele cumpărate la Londra. În același an, “Sinuciderea lui Iuda” completează ansamblul.

În timpul lucrărilor de restaurare, s-a dovedit existența desenelor premergătoare executate de Vasari sub stratul pictural, cu ajutorul analizei cu infraroșu.

Acum, datorită colaborării între instituțiile oficiale –  Ministerul  Culturii Italian, Galeria Academiei din Veneția, alte muzee, dar și importante organizații și fundații private, toate lucrările au fost restaurate și reasamblate in aripa Palladio a Galeriei Academiei din Veneția.

Tavanul lui Vasari are o importanță deosebită ca prim exemplu de manierism in centrul Italiei, cu impact major asupra lucrărilor ulterioare ale altor artiști venețieni, precum  “Primăvara” lui Tintoretto, “Alegoria Păcii” a lui Veronese și chiar asupra unor lucrări ale lui Titian.