Taxa specială de 0,5% din venituri impusă începând cu această lună companiilor cu activităţi în exploatarea şi extracţia resurselor minerale va exercita o presiune suplimentară asupra producătorilor de ciment
După scăderea preţului la ciment cu 1,9%, consemnată în 2011 – an în care preţul electricităţii crescuse cu 7%-10%, iar motorina se scumpise cu 20%, constructorii se aşteptau să vadă o nouă creştere pe parcursul lui 2012, mai ales că preţul energiei şi al materiilor prime şi-a continuat trendul ascendent. Totuşi, concurenţa acerbă dintre cei trei producători locali şi consumul slab din ultimii ani au ţinut preţurile sub control şi pe parcursul lui 2012, când preţul mediu la producător a fost de 0,42 lei/kg. Chiar şi în aceste condiţii, marjele de profit operaţional ale celor trei giganţi: Holcim, Carpatcement şi Lafarge au rămas cuprinse între 20% şi 25%.
În acest an s-a mai adăugat o nouă presiune pe costurile de producţie, prin taxarea lunară a „cimentiştilor“ cu 0,5% din veniturile obţinute din exploatarea şi extracţia resurselor minerale. Taxa este valabilă pentru intervalul februarie 2013 – decembrie 2014, însă se pare că se aplică inclusiv resurselor exploatate înainte de februarie şi comercializate după această dată, conform normelor metodologice pregătite de Guvern. „Avem nevoie de clarificări cu privire la modul în care va fi aplicată această taxă. Din câte am înţeles, ANAF se ocupă de trasarea regulilor de aplicare a acestei taxe. Întrebarea este dacă taxa se va aplica doar entităţilor care se ocupă de extracţia resurselor minerale sau şi celor care procesează aceste materiale. Se pare totuşi că va fi limitată la produsele extrase“, menţionează Sonia Artinian, CEO al Lafarge România.
Documentul guvernamental arată că în cazul companiilor care folosesc resursele naturale extrase ca materii prime pentru obţinerea altor produse, cum este cazul cimentului, impozitul va fi datorat pentru partea din venitul rezultat din comercializarea produselor finite.
Taxa a fost impusa de Guvern deoarece sistemul de redevenţe urmează să fie revizuit abia începând cu 2014-2015. În acest context, îşi vor permite producătorii să ridice preţurile pentru a-şi conserva în continuare profiturile sau presiunea pieţei va fi mai puternică? Potrivit directorului Lafarge, impactul taxei se va simţi puternic asupra zonei de infrastructură, deoarece costul de dezvoltare va creşte. Totodată, ar putea încuraja o exploatare necontrolată a resurselor minerale. „Companiile mici, care se concentrează numai asupra activităţilor extractive se pot confrunta cu insolvenţa şi falimentul din cauza unei asemenea taxe, cu impact asupra forţei de muncă“, mai spune Sonia Artinian.
Mai rău ca în 2012
Cei trei producători au investit în anii premergători crizei economice sute de milioane de euro în extinderea capacităţilor de producţie, după ce consumul intern explodase, pe seama creşterilor din sectorul privat. După patru ani de criză şi o scădere cu circa 30% a consumului de ciment, producătorii lucrează la sub 50% din capacitatea de producţie instalată, ca medie anuală. 2013 se previzionează a fi al treilea an consecutiv de stagnare, pe o piaţă evaluată la peste 600 mil. euro.
„Ne putem aştepta la un an mai dificil decât 2012, din cauza bugetului redus anunţat deja de Guvern pentru infrastructură şi a nivelului scăzut al investiţiilor private“, prognozează Daniel Bach, directorul general al Holcim România. Piaţa cimentului este direct corelată cu evoluţia produsului intern brut, indicator care se estimează că va creşte în acest an cu 1,6%. Anul trecut, acest sector a crescut cu un procentaj cuprins între 1% şi 2%. „Ce nu ştim este când vor fi deblocate fondurile europene şi ce volum va reuşi statul să absoarbă. Dacă ne uităm la prima tranşă din 2007-2013, în ceea ce priveşte fondurile europene atrase pentru transport, 90% din fonduri ar trebui absorbite în acest an. Cu siguranţă nu se va întâmpla acest lucru, cel puţin din cauză că nu avem destui oameni care să construiască“, spune directorul Lafarge.
Legaţi de stat
Consumul de ciment venit din zona construcţiilor de locuinţe a fost dependent ani la rând de banii românilor care lucrează în străinătate. Dar anul trecut, chiar dacă câştigurile lor au fost mai mari decât în 2011, acestea nu au mai fost direcţionate către dezvoltări imobiliare. Numai un mic procentaj din câştiguri a mers către construcţia de locuinţe. „Dacă ne uităm pe statistici, creşterea nu vine deloc din construcţia de clădiri şi nu va fi aşa nici în 2013. Se observă o schimbare în structura cererii. Se vinde mai mult ciment vrac, utilizat în infrastructură, decât ciment la sac“, spune Sonia Artinian.
Mai mult ca oricând, producătorii de ciment îşi pun speranţa în proiectele de infrastructură, care, spun ei, ar putea fi deblocate dacă s-ar trasa un cadru clar pentru parteneriatele public-private, schemă prin care s-ar substitui fondurile publice. Totuşi, „una dintre cele mai mari provocări din ultimii ani, care va continua şi în 2013, este întârzierea plăţilor făcute de Guvern către companiile de construcţii, situaţie care are un impact asupra întregului lanţ al proiectelor de construcţii, incluzând producătorii de materiale şi furnizorii. O altă provocare este faptul că investiţiile în sectorul privat sunt în scădere şi nici viitorul nu este mai promiţător, având în vedere că numărul autorizaţiilor de construcţie este în scădere“, subliniază Daniel Bach. În concluzie, producătorii de ciment au intrat într-un nou an de luptă acerbă cu costurile de producţie, în care motorul pieţei ar trebuie să fie tot infrastructura.
MINIINTERVIU
Sonia Artinian, Lafarge: «Producătorii ar trebui să reducă emisiile de CO2 fără stimulente»
Sonia Artinian: De anul trecut, sistemul de alocare al acestor certificate s-a schimbat. Numărul de credite se calculează exclusiv pe baza rezultatelor din anul anterior. În trecut, nivelul creditelor ajunsese să se calculeze pe baza rezultatelor aferente unui vârf de producţie, iar companiile primeau acelaşi număr de credite, chiar dacă producţia scăzuse. Ce se întâmplă acum este că preţul acestora coboară puternic din cauza surplusului acumulat în anii trecuţi. Cum va reuşi Uniunea Europeană să stimuleze companiile să reducă emisiile de CO2 cu certificate a căror valoare este foarte mică este încă foarte neclar. Este important ca firmele să atingă un nivel de maturitate de la care să nu mai aibă nevoie de asemenea stimulente.
Capital: Care sunt măsurile pe care le iau producătorii de ciment?
S.A.: Am reuşit să dezvoltăm un nou proces de producere a cimentului, care reduce semnificativ emisiile. Acum lucrăm la implementarea acestuia în diferite ţări. O altă metodă este prin înlocuirea combustibililor fosili cu combustibili obţinuţi prin coprocesarea sau coincinerarea deşeurilor rezultate din procesul de producţie. Sunt ţări precum Germania sau Austria unde s-a ajuns la un procentaj de substituire de 100%. Ambiţia Lafarge este ca până în 2020 să reducă emisiile de CO2, la nivel de grup, cu 50% fără niciun fel de stimulente.
Capital: Obţineţi reduceri ale costurilor prin aceste metode alternative?
S.A.: Administrarea deşeurilor are şi ea un cost, datorită taxelor percepute la nivel european. În România, impactul asupra costurilor nu este încă semnificativ. Pentru a putea utiliza combustibili alternativi în fabricile din România am investit până acum 13 mil. euro în echipamente care protejează mediul.
