O taxă controversată și un fenomen care pare de neoprit amenință să golească farmaciile de medicamente. Ce soluții noi sunt negociate pentru evitarea unei crize fără precedent pe piaţa farma?
Conflictul dintre producătorii de medicamente și Guvern ar putea deveni istorie în câteva săptămâni: în urma negocierilor, se va redacta un document final, care va fi trimis la FMI pentru agreare. „Nu are cum să nu treacă de FMI, din moment ce soluția nu implică alocarea de fonduri din bugetul de stat, ci tot cheltuiala noastră“, spune Sorin Popescu, director de comunicare al Asociației Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM). Cât îi costă pe producători acest nou târg? Vorbim de o „peticire“ a fondului de clawback: se va găsi o cale legală prin care producătorii vor plăti facturile restante pe taxa clawback dintre trimestrul IV 2009 și trimestrul III 2011, bani care vor ajuta la diminuarea taxei clawback pe anul acesta. Cu alte cuvinte, banii din restanțe vor fi baza pentru majorarea plafonului de calcul al taxei de la 5,7 miliarde de lei, cât a fost consumul în 2009, la 6,8 miliarde de lei. Potrivit formulei inițiale, taxa pe acest an ar fi trebuit să fie de 1,7 miliarde de lei, care înseamnă diferența dintre bugetul alocat de CNAS în 2012 pentru compensarea medicamentelor, estimat la 7,4 miliarde de lei, şi consumul efectiv de medicamente din anul de referință 2009, care a fost de 5,7 miliarde de lei. Noua învoială ar putea micşora taxa până la 600 de milioane de lei, pentru că plafonul de calcul nu ar mai fi cel din 2009, ci unul convenit la 6,8 miliarde lei. Acest document care urmează să fie trimis FMI va cuprinde trei chestiuni negociate timp de aproape două luni şi făcute publice de Guvern pe 4 iulie: plata restanţelor pentru perioada amintită, eliminarea oricăror alte datorii şi majorarea plafonului de calcul. Care este însă marea miză a acestor cifre? Medicamentele ieftine din farmacii, sau cele generice, pe care producătorii le vor scoate din portofoliu dacă vor constata că marja de profit nu acoperă şi taxa clawback.
Scăpăm de una…
În timp ce Guvernul este pe cale să rezolve problema taxei clawback, care afectează mai ales medicamentele cu preţ redus, cele scumpe se evaporă de pe rafturile farmaciilor. Unde se duc? Danemarca, Suedia, Marea Britanie, Germania, Franţa sau Elveţia sunt doar câteva dintre pieţele pe care medicamentele se vând cu preţuri şi de trei ori mai mari decât în România. Scânteia care a aprins interesul pentru acest tip de afacere, perfect legală, a fost o măsură luată de Guvern în 2009, ca România să aibă cel mai mic preţ la medicamente din Europa. „De circa un an observăm lipsa a tot mai multe medicamente scumpe, îndeosebi cele oncologice. Ele nici nu mai intră în farmacii, pentru că sunt cumpărate direct de la depozite, cu banii jos“, spune Clara Popescu, vicepreşedinta Colegiului Farmaciştilor din România (CFR). Cezar Irimia, reprezentantul Asociaţiei Pacienţilor cu Boli Cronice, confirmă faptul că bolnavii care au nevoie de tratament scump nu îşi mai găsesc medicamentele în farmacii. „Culmea este că unele din aceste medicamente sunt garantate prin programe naţionale, este dreptul pacienţilor să beneficieze de ele gratuit şi să nu plătească triplu pentru a le cumpăra din străinătate“, spune Irimia. În doar doi ani de la implementarea politicii celui mai mic preţ, exportul paralel cu medicamente a crescut de cinci ori, ajungând până la 25% din piaţă în 2011. „Sunt vizate medicamentele scumpe, unde câştigul este mai mare“, spune reprezentantul ARPIM. Potrivit Clarei Popescu, Guvernul lucrează la o măsură „de termen scurt“, prin care un producător ar trebui să sisteze o vreme exporturile pentru un anumit medicament dacă necesarul din România este în pericol. Problema s-ar rezolva astfel doar temporar şi nu ar diminua definitiv apetitul unor distribuitori pentru astfel de afaceri. „Singura soluţie ar fi să se majoreze preţurile, dar astfel există riscul ca pacienţii să nu şi le mai poată permite“, spune vicepreşedinta CFR. Noul proiect de lege a sănătăţii ar putea regla însă acest aspect: medicamentele ieftine nu vor mai fi compensate, în favoarea celor scumpe, pe care pacienţii şi le permit mai greu.
