Metodologia de calcul si declarare a acesteia incinge spiritele Dupa toata zarva creata la inceputul anului, o liniste suspecta s-a asternut asupra subiectului privind Fondul pentru mediu. De atunci incoace, legislatia in domeniu a suferit cateva modificari si completari. In primul rand, ce este Fondul pentru mediu? Ce altceva decat o taxa. In aparenta, o taxa datorata de cei care polueaza, stabilita pe principiul “poluatorul plateste”. Doar ca toti poluam, intr-un fe
Metodologia de calcul si declarare a acesteia incinge spiritele
Dupa toata zarva creata la inceputul anului, o liniste suspecta s-a asternut asupra subiectului privind Fondul pentru mediu. De atunci incoace, legislatia in domeniu a suferit cateva modificari si completari.
In primul rand, ce este Fondul pentru mediu? Ce altceva decat o taxa. In aparenta, o taxa datorata de cei care polueaza, stabilita pe principiul “poluatorul plateste”. Doar ca toti poluam, intr-un fel sau altul: producem deseuri, folosim echipamente care elimina poluanti si asa mai departe. Poluarea este o consecinta inevitabila a existentei noastre pe pamant. si atunci, de ce nu plateste toata lumea? Pentru ca asa vrea legiuitorul. Conform OUG nr. 196/ 2005, sunt vizati operatorii economici care:
• Vand deseuri feroase si neferoase;
• Detin surse fixe sau mobile emitente de poluanti in atmosfera;
• Utilizeaza noi terenuri pentru depozitarea deseurilor valorificabile;
• Introduc pe piata ambalaje;
• Introduc pe piata substante periculoase, clasificate conform legii (cu exceptia celor utilizate la producerea medicamentelor);
• Vand masa lemnoasa sau sortimente de lemn (cu exceptia lemnului obtinut din paduri certificate);
• Introduc pe piata anvelope noi si sau/uzate;
• Gestioneaza fonduri de vanatoare.
In opinia legiuitorului, cei mai sus enumerati polueaza mai mult decat altii si, drept urmare, trebuie sa plateasca. Dar, ca orice taxa, ea este suportata de fapt de catre utilizatorul final, prin preturile si tarifele aplicate bunurilor si serviciilor.
Scopul consitutirii Fondului pentru mediu este acela de finantare a proiectelor in domeniul protectiei mediului, prin aplicarea reglementarilor specifice privind ajutorul de stat. O parte din bani va fi folosita pentru inlaturarea efectelor inundatiilor la lucrarile de gospodarire a apelor, aferente obiectivelor din domeniul public al statului, precum si pentru lucrari de prevenire a unor astfel de efecte. Daca stam si socotim, putem spune, fara a exagera prea mult, ca statul tocmai si-a creat o noua sursa de acoperire a pagubelor provocate de inundatii. De unde si interesul major aratat in colectarea sumelor datorate de catre contribuabilii la fond. Aceste prevederi fusesera deja introduse din luna mai 2005 in Legea nr. 73/2000, care reglementa in acel moment Fondul pentru mediu.
Taxa ca atare nu reprezinta o noutate. Ceea ce incinge spiritele este metodologia de calcul si de declarare a acesteia, in special pentru sursele mobile de poluare, cum este cazul mijloacelor de transport.
In forma initiala, OUG nr. 196/2005 obliga operatorii economici sa declare lunar taxa de mediu aferenta mijloacelor de transport, in conditiile in care nu exista nici o metodologie de calcul si nici formularistica. S-a fluturat atunci prin fata contribuabililor, ca in atatea ocazii, amenintarea cu sanctiuni severe, respectiv amenzi cuprinse intre 2.000 si 25.000 RON.
Din ianuarie pana acum s-a reusit ca depunerea declaratiei pentru taxa datorata pentru mijloacele de transport sa nu se mai faca lunar, ci semestrial (modificare introdusa prin Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu). Recent, prin publicarea Ordinului nr. 546/ 2006, s-a aprobat si modelul de Declaratie privind obligatiile la Fondul pentru mediu. Ceea ce lipseste in continuare este metodologia de calcul. Aceasta, conform art. 19 din OUG nr. 196/ 2005, ar fi trebuit sa fie stabilita prin ordin al autoritatii publice centrale pentru protectia mediului (Ministerul Mediului si Gospodarii Apelor) in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta.
Pentru cei curiosi, site-ul www.afm.ro (site-ul Administratiei fondului pentru mediu) ofera ceva ce s-ar putea numi crampeie de metodologie, respectiv proiectul de act normativ privind metodologia de calcul, un model de calcul in format “xls” din care nu se intelege mare lucru, un fisier “pdf” cuprinzand factorii de emisie conform metodolgiei CORINAIR…
Ceea ce trebuie remarcat in primul rand este ambitia prosteasca a legiuitorului de a obliga contribuabilii sa calculeze taxa pentru fiecare factor poluant in parte. In Anexa nr. 1 la OUG nr. 196/2005 sunt enumerati 5 factori poluanti: pulberi, oxizi de azot, oxizi de sulf, poluanti organici persistenti, metale grele. In functie de tipul de combustibil si de catalizator, se poate stabili cantitatea de poluanti emisi in atmosfera. Mai departe, fiecare contribuabil este nevoit sa faca niste calcule sofisticate pentru ca in final sa rezulte niste valori, cum altfel, aproximative.
O posibila explicatie ar fi aceea ca legiuitorul doreste prin acest model de calcul sa ne convinga ca aceasta taxa are o logica. Dar o taxa este o taxa si are sens doar in masura in care scopul pentru care este colectata este bine fundamentat. Un algoritm complicat de calcul nu o sa convinga pe nimeni de legitimitatea acestei taxe ci doar de faptul ca statul are o placere perversa in a face viata contribuabililor cat mai grea.
Ce se vrea, de fapt, sa se arate prin metodologia de calcul? Ceea ce noi reusim sa spunem in cateva cuvinte si anume ca taxa variaza in functie de tipul de mijloc de transport sau, generalizand, de tipul de sursa mobila de poluare. Sursa mobila de poluare se va caracteriza prin tipul de combustibil folosit si prin tipul de catalizator. Plecand de aici, s-ar putea stabili o valoare unitara a taxei pe categorii de surse mobile de poluare. In final, valoarea totala a taxei pe o anumita perioada de timp se poate determina prin inmultirea valorii unitare cu numarul de km parcursi sau litri de combustibil consumati, dupa caz.
Simplificarea metodologiei de calcul presupune lucrul cu valori aproximate. si ce-i cu asta? Doar nu-si inchipuie cineva ca, folosind metodologia mai complicata, vor iesi niste valori mai exacte?
Sau ca diferentele rezultate din aproximari sunt “materiale”, adica au relevanta din punctul de vedere al totalului sumelor colectate la fond?
In opinia noastra, ceea ce conteaza nu este complexitatea calculului, ci valoarea finala a acestei taxe. In conditiile in care, spre exemplu, suma datorata de catre un contribuabil care utilizeaza un singur mijloc de transport va fi nesemnificativa (si chiar asa este), nu se justifica in nici un fel procedura complexa privind calculul si declararea acesteia. Din punct de vedere economic, este ineficienta. Dar ce stie statul despre eficienta? Mai nimic.