Promisiunile reformiste ale actualei coalitii s-au diluat intr-o falsa protectie sociala, obtinuta din buzunarele contribuabilului. Proiectele de restructurare pentru marii colosi industriali au ramas in sertarele directorilor din FPS.
Teama ca imaginea alesilor sa nu fie sifonata prin masuri economice antipopulare a fost mai puternica decat rusinea ingrosarii obrazului prin promisiuni nerespectate fata de forurile internationale.
Amanarea restructurarii in marile companii generatoare de arierate s-a intors acum impotriva celor ce au sperat ca pot obtine astfel sprijinul sindicatelor pentru viitoarea campanie electorala.
Miscarile sindicale din Brasov reprezinta numai un semnal de alarma pentru ce va urma: restructurarea la Sidex si in principalele societati nationale, Conel si Romgaz.
Nici una dintre echipele guvernamentale de pana acum nu si-a asumat responsabilitatea pentru lichidarea pierderilor inregistrate in aceste companii. De fiecare data s-au cautat solutii de iesire din criza, dar nu s-au adoptat masuri concrete pentru eliminarea crizelor, in viitor. Astfel, in cazul societatii Roman Brasov, presiunile sindicale au avut o evolutie ciclica. De doua ori pe an, in aprilie-mai, si in noiembrie-decembrie, muncitorii de la fabrica de autocamioane isi cer dreptul la un nivel de trai decent.
Nu are importanta cum, nici daca MApN sau MI au nevoie de camioane sau daca aceste camioane sunt cea mai buna investitie pentru cele doua ministere. Important este ca muncitorii trebuie linistiti cu bani, chiar daca salariile lor ar putea impune o eventuala taxa pe linistea nationala.