O societate comercială care prestează servicii în domeniul construcţiilor (amenajări, reparaţii) are bligativitatea aplicării taxării inverse? Este obligată să utilizeze casă de marcat? Trufasu Alexandra - Constanta Ţinând cont de obiectul de activitate al societaţii descris de dumneavoastră, potrivit prevederilor articolului 160 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care clientul este o persoană im
Trufasu Alexandra – Constanta
Ţinând cont de obiectul de activitate al societaţii descris de dumneavoastră, potrivit prevederilor articolului 160 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care clientul este o persoană impozabilă, înregistrată în scopuri TVA, aveţi obligaţia aplicării măsurilor simplificate – aşa-numita „taxare inversă“ -, atunci când obiectul tranzacţiei îl constituie fie clădirile noi, fie lucrările de construcţii-montaj de natura celor descrise în continuare.
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal definesc lucrările de construcţii-montaj ca fiind lucrările de construcţie, reparare, modernizare, transformare şi demolare legate de un bun imobil.
Ordinul nr. 155/2007, publicat în 6 februarie 2007, privind aplicarea măsurilor de simplificare pentru lucrările de construcţii-montaj prevăzute la art. 160 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precizează şi mai clar categoriile de lucrări de construcţii-montaj cărora le este aplicabilă „taxarea inversă“. Este vorba despre lucrările stipulate la secţiunea F „Construcţii“, diviziunea 45 din anexa la Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, cu respectarea condiţiilor impuse şi ţinându-se seama de excluderile prevăzute în cadrul grupelor şi claselor acestei diviziuni.
Potrivit precizărilor acestei reglementări, lucrările de reparaţii, transformare şi modernizare a unui bun imobil vor fi supuse măsurilor de simplificare, în măsura în care acestea sunt cuprinse în prevederile de la aliniatul precedent.
În condiţiile aplicării măsurilor simplificate, pe facturile emise furnizorii sunt obligaţi să înscrie menţiunea „taxare inversă“, fără să înscrie taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor înscrie taxa aferentă, pe care o evidenţiază atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Contabil, (doar) beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale 4426 = 4427 cu suma taxei aferente. Pentru aceste operaţiuni supuse măsurilor de simplificare nu se va face plata taxei între furnizor şi beneficiar.
În ceea ce priveşte măsurile simplificate, facem menţiunea că ele nu pot fi aplicate în relaţia cu o persoană fizică, aceasta nefiind înregistrată în scopuri TVA. Potrivit Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, condiţia obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este aceea ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA, conform articolului 153 din Codul fiscal.
Atragem atenţia, însă, că este posibil ca, începând cu anul următor, regulile descrise mai sus să nu mai fie aplicabile, dat fiind proiectul de modificare a Codului fiscal (publicat pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor), în care se menţionează eliminarea măsurilor de simplificare în domeniul taxei pe valoarea adăugată pentru lucrările de construcţii-montaj şi livrarea de clădiri, părţi de clădiri şi terenuri.
În ceea ce priveşte folosirea casei de marcat, potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr. 28/1999, privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie.
De la această regulă generală, ordonanţa prevede însă şi o serie de situaţii în care operatorii economici sunt exceptaţi de la obligaţia menţionată mai sus.
Astfel, printre excepţiile de la obligativitatea utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, la articolul 2, litera o) din Ordonanţă este stipulată efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe.
Prin urmare, în măsura în care serviciile prestate de către societatea dumneavoastră către populaţie (persoane fizice) constau în efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe, – subliniem termenii „lucrări“ şi „locuinţe“ -, nu aveţi obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale.
Ţinem, de asemenea, să atragem atenţia că, în cazul în care, aşa cum am constatat uneori în practică, procedaţi la facturarea separată a materialelor de construcţie încorporate în lucrare, pe de o parte, şi a manoperei pe de altă parte, facturarea materialelor către o persoana fizică poate fi considerată, de fapt, vânzare de bunuri către populaţie, pentru care aveţi obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale. Pentru a putea fi calificat drept „lucrare de construcţie“, obiectul facturării trebuie să fie reprezentat de lucrarea efectuată, materialele încorporate fiind specificate detaliat în cadrul devizului care va trebui ataşat la factură.