România are cea mai mare rată a riscului de sărăcie în muncă
Angajații români au o sarcină fiscală similară mediei europene, în timp ce în cazul angajatorilor români și a altor categorii de persoane ce obțin venituri, altele decât cele din muncă, situația este asemănătoare unui paradis fiscal. Impozitul pe venit, dar și restul taxelor pe muncă nu joacă un rol important doar în generarea de venituri pentru bugetul consolidat, ci constituie un instrument semnificativ de redistribuire a creșterii economice între clasele sociale, precizează sursa citată.
În plus, apreciază BNS, sistemul fiscal este un instrument esențial pentru reducerea inegalităților și combaterea sărăciei. Datele europene arată că cei mai bogați 1% din europeni dețin 25,6% din averile existente la nivel european. România are cea mai mare rată a riscului de sărăcie în muncă: în 2023 a fost 15,3%, în creștere cu 0,8 puncte procentuale față de 2022, nivelul fiind aproape dublu față de media Uniunii Europene.
Probleme la colectare
De asemenea, tot în România, nivelul inegalităților este unul dintre cele mai ridicate din Europa. Mai exact, cei mai bogați 20% din români câștigă de 6 ori mai mult decât cei mai săraci 20%, în timp ce în Europa, în medie, cei mai bogați 20% din europeni câștigă de 4,7 ori mai mult decât cei mai săraci 20% din europeni. Niciun stat membru al UE nu are o sarcină fiscală asumată de angajat atât de mare, indiferent de nivelul veniturilor.
Conform comunicatului, la nivelul Uniunii Europene se colectează taxe pe muncă la nivelul a 20,3%, România colectează doar 11,4%, deși are cea mai mare sarcină fiscală pe muncă. Taxele pe muncă sunt suportate după cum urmează: angajatorii: UE – 8% din PIB, România – 0,9% din PIB, iar angajații: UE – 10,1% din PIB; România – 10,4% din PIB. În ceea ce privește taxarea veniturilor personale, altele decât cele din muncă: UE colectează 2,3% din PIB, iar România colectează 0,2% din PIB.
Reducerea sarcinii fiscale pe muncă, o măsură extrem de necesară
Pentru un salariat cu venituri egale cu 67% din salariul mediu brut (4.670 lei), rata efectivă de impunere suportată de angajat este 41,09%. Pentru un salariat cu un venit egal cu 167% din salariul mediu brut (11.642 lei), rata efectivă de impunere suportată de angajat este 41,5%. Contribuțiile la sistemul de pensii și de sănătate reprezintă aproximativ 85% din această sarcina asumată de angajat.
Rata efectivă pentru impozitul pe venit este: de 6,5% în cazul celor cu salarii egale cu 167% din salariul mediu (11.642 lei), de 6.08% în cazul celor cu salarii egale cu 67% din salariul mediu (4.670 lei) și de 6,49% pentru cei cu salarii egale cu salariul mediu brut pe economie (6.971 lei). Rata efectivă de impunere este aproape identică, indiferent de nivelul veniturilor. Doar în România și Italia rata efectivă de impunere pentru angajații cu salarii mici este atât de ridicată.
De ce este ridicată fiscalitatea pe muncă
BNS consideră că reducerea sarcinii fiscale pe muncă este o măsură extrem de necesară. În plus, există studii care indică faptul că o mutare a sarcinii fiscale de pe muncă pe consum și proprietate ar putea să reprezinte un stimul pentru creșterea economică. Dar România are o problemă: Fiscalitatea pe muncă este atât de ridicată din cauza cotelor de contribuții sociale. Angajații români trebuie să susțină singuri sistemul public de pensii și cel de asigurări de sănătate.
Pentru ambele sisteme au fost operate recent modificări legislative ce presupun creșteri semnificative de cheltuieli. Mai trebuie adăugat faptul că sistemele de securitate socială vor fi greu încercate în perioada nu foarte îndepărtată (începând din 2030) de fenomenul îmbătrânirii populației, ceea ce va însemna o presiune suplimentară pentru a asigura surse de finanțare.
Ce spun sindicaliștii despre impozitarea progresivă a muncii
Introducerea sistemului progresiv de impunere a veniturilor din muncă este o soluție ce ar putea reduce sarcina fiscală pe veniturile mici și medii, însă efectul nu poate fi semnificativ, de vreme ce rata de impunere efectivă este de doar 6%. Introducerea progresivității impozitului pe venit trebuie să fie realizată astfel încât sarcina fiscală actuală să crească doar pe veniturile care sunt neobișnuit de mari față de nivelul mediu.
Peste 40% din salariile din România se află la un nivel sub 67% din salariul mediu brut. 1,3% din salariații din România au venituri de 6 ori mai mari decât salariul mediu brut, indicând un nivel semnificativ de inegalitate. Diferența între cele mai mici 20% din salarii și cele mai mari 20% este de aproape 5 ori, se arată în comunicat.
În plus, taxarea pe muncă trebuie redusă, acest lucru trebuie să fie o certitudine, însă nu este suficient doar atât. Reîmpărțirea sarcinii fiscale pe muncă între angajat și angajator este esențială. Aceasta trebuie însoțită de măsuri precum: introducerea progresivității impozitului pe venit, extinderea bazei de taxare pentru alte venituri decât cele din muncă, regândirea accesului la sistemul de prestații de securitate socială.
