Ce este prețul carbonului
Tarifarea carbonului este o strategie de mediu care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin atribuirea unui cost monetar emisiilor de carbon. Cele mai comune tipuri de tarifare a carbonului sunt sistemele de comercializare a emisiilor (ETS) și taxele pe carbon. Primul stabilește o limită generală de emisie și alocă autorizații pentru comercializare, în timp ce cel de-al doilea impune o taxă asupra emisiilor pentru a crește costul acestora și a stimula reducerile.
Potrivit Băncii Mondiale, Finlanda și Polonia au fost primele țări care au implementat un preț federal al carbonului, în 1990. Cele mai noi țări care au făcut acest lucru au fost Australia, Ungaria și Indonezia, care au implementat prețul carbonului în 2023, potrivit VisualCapitalist.
Prețurile carbonului, pe regiuni
În 2017, Carbon Pricing Leadership Coalition a sugerat că prețurile carbonului ar trebui să varieze între 50 și 100 USD/tCO2 până în 2030 pentru a îndeplini obiectivul de temperatură al Acordului de la Paris privind clima.
Până în 2024, prețul mediu global al carbonului urma să fie de 32 USD/tCO2 – cu 18 USD mai puțin decât cel minim necesar în șase ani. Prețul carbonului variază în mod semnificativ în diferite regiuni. Europa și Asia Centrală au cel mai mare număr de inițiative de stabilire a prețurilor din orice altă regiune a lumii, cu un preț mediu de 50 USD/tCO2.
În SUA și Canada, prețul mediu este puțin mai mic, de 48 USD pe tonă, cu 16 inițiative în vigoare. Abordarea SUA este caracterizată atât de sisteme federale, cât și de stat/provinciale, inclusiv de scheme notabile precum tarifarea federală a carbonului din Canada și Inițiativa regională privind gazele cu efect de seră din Statele Unite.
Sistemul ETS al UE a fost introdus în 2005
Sistemul ETS al Uniunii Europene a fost introdus în 2005. Inițiativa a condus la o scădere cu 16% a emisiilor acoperite între 2022 și 2023 și a generat 47 de miliarde de dolari. Mai multe țări membre ale UE au implementat propriile mecanisme de stabilire a prețului carbonului pentru a aborda sectoare în afara domeniului de aplicare al EU ETS sau pentru a genera venituri interne.
La începutul acestui an, BloombergNEF a aratat într-un alt raport intitulat „10 tendințe de urmărit pe piața mondială de carbon în 2024,” ca includerea sectorului maritim în EU ETS, combinată cu certificatele suplimentare, ca urmare a planului REPowerEU, „vor conduce la supraalimentarea pieței în 2024-2025, pentru ca ulterior să se treacă la un deficit de certificate începând cu 2026.”
Cea mai mare taxă pe carbon din lume aparține Uruguayului
Deși există eforturi notabile făcute în Europa, Asia Centrală și America de Nord, cea mai mare taxă pe carbon din lume aparține Uruguayului, cu 167 USD/tCO2. Potrivit Băncii Mondiale, PIB-ul pe cap de locuitor al Uruguayului este de 20.795 USD, ceea ce este semnificativ mai mic decât în alte țări cu prețuri aliniate Acordului de la Paris.
În ciuda acestor inițiative, prețul mediu global al carbonului rămâne în urmă față de nivelurile necesare pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, subliniind nevoia potențială de adoptare pe scară largă a prețului carbonului, pentru a stimula o acțiune semnificativă în domeniul schimbărilor climatice.
