Cu o foarte mare întârziere, au început să iasă pe bandă, din „fabrica de vot“, în speţă Parlamentul României, o mulţime de legi. Nu doar că începem să le pierdem şirul, dar ne temem şi de calitatea lor, mai exact de ce şi cum reglementează respectivele acte normative aspectele social-economice ale ţării. Lista proiectelor de lege aflate în aşteptarea votului este atåt de lungă încåt nu ne facem iluzii că parlamentarii ar putea să o dovedească
Cu o foarte mare întârziere, au început să iasă pe bandă, din „fabrica de vot“, în speţă Parlamentul României, o mulţime de legi. Nu doar că începem să le pierdem şirul, dar ne temem şi de calitatea lor, mai exact de ce şi cum reglementează respectivele acte normative aspectele social-economice ale ţării.
Lista proiectelor de lege aflate în aşteptarea votului este atåt de lungă încåt nu ne facem iluzii că parlamentarii ar putea să o dovedească pånă la intrarea în vacanţă. Ajungem însă chiar să ne dorim ca unele acte normative să intre (sau să fi intrat) pe måna altor legiuitori.
Nu de exemple ducem lipsă şi cu siguranţă presa va avea ce să povestească o lungă perioadă de timp de acum înainte. Noi ne oprim deocamdată la Legea nr. 199/208 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1998 privind îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor şi proiectelor culturale.
Legi fără norme
După cum se poate vedea, cultura este pe lista de priorităţi a legiuitorului romån, ceea ce nu poate decåt să ne bucure. Iniţiativele culturale de tot felul pot solicita şi obţine sprijin financiar de la Fondul Naţional Cultural (FNC). Resursele FNC sunt „multe şi mărunte“. Dintre acestea, 14 (vezi caseta) implică obligaţii din partea operatorilor economici, dar, în paranteză fie spus, aceşti operatori economici nu sunt definiţi în niciun fel.
Modalitatea de declarare şi plată a sumelor datorate către FNC ridică cåteva semne de întrebare. În primul rånd trebuie precizat că, deşi are în spate ani buni de aplicare, OG nr. 51/1998 nu are încă norme metodologice. Abia OG nr. 2/2008 face trimitere la nişte norme care, la aproape un an de la intrarea în vigoare a ordonanţei, încă nu există.
Normele care există şi la care am putea face trimitere, cu chiu, cu vai, sunt cele emise în aplicarea actului normativ anterior OG nr. 51/1998, respectiv OG nr. 10/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare.
Doar că, în lumina ultimelor modificări aduse prin Legea nr. 199/2008, normele acelea antice nu îşi mai găsesc aplicabilitatea.
Prin modificarea adusă de Legea nr. 199/2008, art.22 din OG nr. 2/2008 şi, implicit, actului de bază OG nr. 51/1998, se prevede obligaţia depunerii unei declaraţii:
„(4) Declaraţia lunară privind obligaţia de plată la Fondul Cultural Naţional şi ordinul de plată al contribuţiei vor conţine la explicaţii şi codul obligaţiei de plată, cod ce va fi utilizat şi de administraţiile fiscale pentru fişa plătitorului.“
Care Administraţie?
Ce este ciudat în textul de mai sus? Faptul că se vorbeşte de un cod al obligaţiei de plată, de administraţii financiare şi fişe de plătitor. Să fim înţeleşi: sumele datorate FNC se virau într-un cont special deschis de către Administraţia FNC la Trezorerie, iar declaraţiile se transmiteau (în cazul în care se întåmpla asta!) către aceeaşi administraţie. Nici vorbă de vreo administraţie fiscală!
În acest condiţii, se ivesc două posibile variante:
1. Ori legiuitorul confundă la modul penibil Administraţia FNC cu administraţia fiscală;
2. Ori chiar este vorba de administraţia fiscală, mai exact ANAF, ceea ce schimbă radical modul de colectare, declarare şi gestionare a sumelor datorate FNC.
Şi într-un caz şi în celălalt, ceva ar trebui să se întåmple cåt de repede. Întåi de toate, ar trebui să se inventeze codul obligaţiei de plată, care nu este foarte limpede dacă se referă la fiecare tip de obligaţie de plată în parte sau la obligaţiile către FNC în general.
În al doilea rånd, ar trebui să apară noua declaraţie, care să permită evidenţierea respectivului cod. În sfårşit, ar trebui să se stabilească unde se va depune respectiva declaraţie: la Administraţia FNC sau la administraţia fiscală. În cel de-al doilea caz, ar trebui să se spună mult mai mult în legătură cu rolul ANAF în colectarea şi administrarea sumelor datorate FNC.
Singura veste bună, deocamdată, este că nu se prevăd sancţiuni în cazul nedepunerii declaraţiei buclucaşe.
TAXE REŢINUTE FIRMELOR
Agenţii economici au mai multe obligaţii de plată pentru a constitui resursele Fondului Naţional Cultural (FNC).
1. O cotă de 5% din încasările realizate de operatorii economici din vånzarea reproducerilor, copiilor sau mulajelor realizate, în condiţiile legii, după bunuri culturale mobile aflate în proprietate publică ori după monumente sau componente ale monumentelor istorice aflate în proprietate publică;
2. O cotă de 5% din încasările realizate de operatorii economici din vånzarea, prin licitaţie publică, a bunurilor culturale mobile;
3. O cotă de 2% din încasările realizate de agenţiile imobiliare din vånzarea imobilelor monumente istorice;
4. O cotă de 3% din încasările realizate de operatorii economici din vånzarea calendarelor sau cărţilor poştale ilustrate,
afişelor, posterelor, imaginilor autocolante ori a tipăriturilor mixte, altele decåt cele prevăzute la lit. a);
5. O cotă de 20% din încasările obţinute din vånzarea sau închirierea fonogramelor ori videogramelor a căror vizionare nu este recomandată minorilor, potrivit legii;
6. O cotă de 20% din încasările realizate de operatorii economici din comercializarea publicaţiilor interzise spre vånzare minorilor;
7. O cotă de 2% din încasările realizate de operatorii economici care comercializează bunuri culturale provenite din import;
8. O cotă de 2% din încasările realizate de operatorii economici din vånzarea produselor de artă populară;
9. O cotă de 2% din veniturile realizate de operatorii economici care îşi desfăşoară integral activitatea respectivă în incinta sau pe domeniul public aflat în spaţiul de protecţie al monumentelor istorice proprietate publică;
10. O cotă de 1% din încasările realizate de operatorii economici din organizarea de bålciuri şi parcuri de distracţii;
11. O cotă de 1% din veniturile realizate de operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul impresariatului artistic;
12. O cotă de 10% din încasările realizate prin furnizarea serviciilor vocale cu conţinut erotic de către operatorii economici din sistemul de telefonie care oferă servicii cu valoare adăugată;
13. O cotă de 3% din devizul general al investiţiilor autorizate să se realizeze de către operatorii economici pentru construcţiile amplasate în spaţiile de protecţie ale monumentelor istorice proprietate publică;
14. O cotă de 2% din încasările Loteriei Romåne.