Nu mai puţin de 77 de companii şi persoane fizice autorizate se luptă, zilele acestea, pentru obţinerea autorizaţiilor de practicare a taximetriei pe Aeroportul Henri Coandă.
O singură firmă a avut, oficial, dreptul să ofere servicii de taximetrie pe Aeroportul Henri Coandă din Otopeni (AIHCB) în ultimii cinci ani. Câştigătoarea unei licitaţii controversate, în 2004, Fly Taxi a luat până acum caimacul unei afaceri cu multe zerouri: în 2007, a înregistrat venituri de 3,2 milioane de euro, iar în 2008, de 2,5 milioane de euro.
În scurt timp, lucrurile se vor schimba: Aeroportul a organizat deja o licitaţie pentru emiterea a 250 de licenţe de taxi, doar deţinătorii lor având dreptul să preia pasagerii sosiţi la Otopeni, iar rezultatele acesteia urmează să devină publice în următoarele săptămâni. „Spre deosebire de licitaţia din 2004, care specifica o capacitate a portbagajului ce putea fi îndeplinită doar de câteva modele deloc răspândite de autoturism, şi culoarea obligatorie a taximetrului (gri), cea de acum pare mult mai transparentă. Avem informaţii că o licitaţie similară se pregăteşte pentru Aeroportul Băneasa“, spune Vasile Ştefănescu, preşedintele Camerei Taximetriştilor din Bucureşti.
18 euro, cursa medie
Miza licitaţiei de la Otopeni se măsoară în milioane de euro. În fiecare zi, aproape 7.000 de călători aterizează pe aeroportul din nordul Capitalei. Circa 1.700 din ei utilizează transportul în comun: cam 200 trenul spre Gara de Nord, iar alţi aproximativ 1.500, autobuzele RATB de pe liniile 780 şi 783. Restul pasagerilor pleacă de la aeroport cu autoturisme sau microbuze: proprietate personală, ale unor rude sau prieteni, ale firmei sau instituţiei la care lucrează sau pe care o vizitează, închiriate sau, nu în ultimul rând, cu cele aparţinând unor companii de taxi. Un calcul simplu ne arată că dacă doar un sfert din cei care aterizează pe Henri Coandă şi nu apelează la transportul în comun (circa 1.300 de persoane zilnic) folosesc taxiul (cu o medie de doi pasageri pe cursă), companiile şi liber-profesioniştii care vor obţine autorizaţiile pentru Otopeni vor avea asigurate 650 de curse spre Bucureşti în fiecare zi. La un preţ mediu de 75 de lei pe cursă (la tariful de 3,5 lei pe kilometru, incluzând pornirea şi staţionările în trafic), rezultă un venit zilnic total de circa 49.000 de lei (sau 11.500 de euro). Pe an, cei 250 de taximetrişti ar urma să-şi împartă, aşadar, în acest scenariu, cam 4,2 milioane de euro. Într-o ipoteză optimistă, dar nu imposibilă, în care numărul curselor va fi dublu (1.300 pe zi), veniturile taximetriştilor ar putea ajunge la 8,4 milioane de euro pe an. La această sumă deja impresionantă se pot adăuga două milioane de euro pe an, provenite dintr-un număr estimat de 300 de curse zilnice Bucureşti-Otopeni – pasagerii vor putea apela, pentru acest serviciu, la orice companie, însă poziţia de „taximetru oficial“ le va conferi „autorizaţilor“ de la Henri Coandă un avantaj de imagine. În total, peste zece milioane de euro pe an.
Nu numai taximetriştii care vor fi selectaţi după licitaţie vor avea de câştigat. Şi AIHCB va încasa, în fiecare an, câte 3.000 de lei pentru fiecare autorizaţie. În total, 750.000 de lei sau aproape 200.000 de euro. Potrivit unor reprezentanţi ai companiei care administrează aerogara, suma va fi destinată în primul rând amenajării spaţiilor de garare şi îmbarcare/debarcare pentru taxiuri, excedentul urmând să fie virat în bugetul instituţiei.
Există semnale puternice că o licitaţie similară cu cea de la Otopeni se pregăteşte şi pentru serviciile de taximetrie de la Aeroportul Băneasa.
Vasile Ştefănescu, preşed. Camera Taximetriştilor
Piaţa în cifre
9.500 de taximetre autorizate funcţionează în prezent în Capitală. Pe lista de aşteptare pentru primirea licenţei se află peste 1.200 de solicitări. Piaţa este puternic fragmentată: primii opt jucători deţin doar 20% din autorizaţii.
Condiţii stricte pentru taximetriştii de pe Otopeni
Potrivit caietului de sarcini al licitaţiei, câştigătorii trebuie să deţină autovehicule cu an de fabricaţie minimum 2007, cu minimum două airbaguri, ABS, radio CD, aer condiţionat sau climatronic, portbagaj de minimum 400 de litri şi să asigure un program de lucru de 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. În plus, şoferii trebuie să cunoască limbi de circulaţie internaţională şi să fie îmbrăcaţi în costume bleumarin sau negre şi cămăşi albe sau bleu.
