Interacţiunile sociale depind de o parte veche a creierului – amigdala

Studiul a descoperit că rețeaua cognitivă socială, părțile mai recent evoluate și avansate ale creierului uman care susțin interacțiunile sociale, sunt conectate și în comunicare constantă cu o parte veche a creierului numită amigdala.

Amigdala este de obicei asociată cu detectarea amenințărilor și procesarea fricii, dar joacă, de asemenea, un rol în comportamentele sociale, cum ar fi parentingul, împerecherea, agresiunea și navigarea în ierarhiile de dominare socială.

Scanările cerebrale de înaltă rezoluție au fost esențiale în identificarea nucleului medial din amigdală, care este foarte important pentru comportamentele sociale. Acest studiu a fost primul care a arătat că nucleul medial al amigdalei este conectat la regiuni ale rețelei cognitive sociale recent evoluate, care sunt implicate în gândirea despre alte persoane.

Această legătură cu amigdala ajută la modelarea funcției rețelei cognitive sociale, oferindu-i acces la rolul amigdalei în procesarea conținutului important din punct de vedere emoțional, scrie ScienceDaily.

Acest studiu a fost posibil datorită imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), o tehnică neinvazivă de imagistică cerebrală care măsoară activitatea creierului prin detectarea modificărilor nivelului de oxigen din sânge.

Un colaborator de la Universitatea din Minnesota a furnizat date fMRI din creierele a șase participanți la studiu, ca parte a setului de date privind scenele naturale (NSD).

Aceste scanări de înaltă rezoluție au permis oamenilor de știință să vadă detalii ale rețelei cognitive sociale care nu fuseseră niciodată detectate pe scanările cerebrale de rezoluție mai mică. Ei au reușit să reproducă descoperirile de până la două ori la fiecare individ.

Stimularea magnetică transcraniană, o procedură mult mai puțin invazivă

Atât anxietatea, cât și depresia implică hiperactivitatea amigdalei, care poate contribui la răspunsuri emoționale excesive și la afectarea reglării emoționale.

În prezent, este necesară stimularea profundă a creierului pentru tratament, dar constatările acestui studiu ar putea conduce la o procedură mult mai puțin invazivă, stimularea magnetică transcraniană (TMS), folosind cunoștințele despre această conexiune cerebrală pentru a îmbunătăți tratamentul.

Prin țintirea altor regiuni ale creierului, persoanele care fac TMS ar putea ținti amigdala în schimb prin țintirea acestor alte regiuni.

Studiul se intitulează „The human social cognitive network contains multiple regions within the amygdala” (Rețeaua cognitivă socială umană conține regiuni multiple în amigdala).

Printre coautorii Northwestern se numără Christina Zelano, Joseph J. Salvo, Nathan Anderson, Maya Lakshman și Qiaohan Yang.