Adevăratele calităţi ale unui om se manifestă în acţiune şi dau măsura educaţiei sale şi a voinţei de a învinge. «Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieşte, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar cutezător când trebuie să acţioneze» (Herodot). Pericolele reale sau imaginare ne influenţează propriile acţiuni. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile fprin acţiune şi solidaritate vine dintr-o educaţie
Adevăratele calităţi ale unui om se manifestă în acţiune şi dau măsura educaţiei sale şi a voinţei de a învinge.
«Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieşte, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar cutezător când trebuie să acţioneze» (Herodot). Pericolele reale sau imaginare ne influenţează propriile acţiuni. Forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile fprin acţiune şi solidaritate vine dintr-o educaţie exemplară, în care nu au loc compromisurile şi lichelismul. Teama reprezintă un mod de a ne motiva viitoarele eşecuri sau lipsa de acţiune. Sugrumarea curajului este şi un mod de a ascunde slăbiciunile şi fatalismul. Adevăratele calităţi ale unui om se manifestă în acţiune şi dau măsura educaţiei sale şi a voinţei de a învinge. Comportamentele de evitare ne ţin la distanţă de provocări, dar tocmai acestea reprezintă catalizatorul existenţial care ne pune în valoare toate resursele. Raţionalizarea comportamentului în faţa unor duşmani închipuiţi creează o atitudine defensivă care conduce, de cele mai multe ori, la crearea unor alianţe conjuncturale care nu dau consistenţă existenţei individului, dar nici grupurilor care educă, sub stigmatul fricii şi terorii, asemenea indivizi. Societatea românească este profund divizată, pentru că iniţiativa şi responsabilitatea au fost tratate ca elemente subversive de către mai-marii „tuturor zilelor“ de după decembrie 1989. Şmecherii de toate culorile, fandosiţii, lingăii şi buimacii au creat un laborator de încercări inutile, în care talentul este dispreţuit, munca dedicată este tratată ca o ruşine, responsabilitatea reprezintă un duşman pentru puturoşii din cele patru zări, iar curajul nostru este duşmanul celor care controlează jocurile de toate tipurile: politice, economice, sociale, culturale.
Lecţia de viaţă pe care ne-o oferă polonezii demonstrează, încă o dată, că marile neamuri ţin la istoria şi tradiţiile lor, cu riscul de a suferi. Respectul se câştigă, chiar şi în faţa lichelelor, când demnitatea este un portstindard, iar teama nu mai reprezintă decât frica de Dumnezeu. Nouă ne este inoculată frica de unii dintre semenii noştri, muritori ca şi noi. Unii dintre ei se visează mici dumnezei. Polonezii, popor profund religios, impun prin respectul pe care îl au pentru istorie, dar şi pentru fiecare membru al societăţii. Episoadele tragice din existenţa lor reprezintă repere pentru evoluţia viitoare. Pentru ei, Polonia este mai importantă decât Europa. Pentru noi, este posibil ca mâine, poimâine, unii dintre internaţionaliştii noştri care râgâie numai euro să dorească să uite că sunt români. De fapt, lor le este teamă de curaj. Toate alianţele lor de mucava se vor dovedi inutile în faţa roţii istoriei. Polonezii ne-au dat şi o lecţie de educaţie, o lecţie a demnităţii umane, a unităţii, a solidarităţii umane şi, peste toate, o lecţie a credinţei. Vocea fiecăruia dintre noi trebuie să se audă, pentru că fiecare reprezintă ţara.
A venit vremea ca majoritatea dintre noi să trecem de la „teama de curaj“ la „curaj“. Curajul nu înseamnă lipsa temerilor, ci mai curând cunoaşterea contextelor în care apar acestea şi înfrângerea lor. Este momentul ca talentele şi caracterele României, din ţară şi de pretutindeni, să-şi suflece mânecile şi să treacă la acţiune. Forţa morală, munca, rigoarea, disciplina, responsabilitatea, creativitatea şi solidaritatea ne vor reda încrederea în propriile noastre valori şi ne vor călăuzi spre viitor.
Prof. dr. PAUL MARINESCU, Universitatea din Bucureşti