Zambila de apă poate părea o floare inofensivă, chiar frumoasă, dar de fapt e o buruiană acvatică agresivă, care blochează canalele navigabile, împiedicând comerţul, educaţia şi perturbând traiul cotidian. Întreprinzătoarea ecologistă Achenyo Idachaba a văzut o oportunitate în acest flagel. Urmăriţi drumul parcurs de ea pentru transformarea buruienilor în minuni împletite.
Bine aţi venit în Bayeku, o comunitate riverană din Ikorodu, Lagos, o reprezentare vie a comunităţilor riverane din Nigeria, comunităţi ale căror canale navigabile au fost infestate de o buruiană acvatică agresivă, comunităţi a căror viaţă economică a fost îngreunată: pescuitul, transportul pe apă şi comerţul, comunităţi ale căror recolte piscicole s-au diminuat, comunităţi unde copiii nu pot merge la şcoală zile, uneori săptămâni la rând. Cine ar fi crezut că această plantă cu frunze rotunde, tulpini umflate, şi flori mov arătoase ar putea produce atâta pagubă în aceste comunităţi?
Planta e cunoscută ca zambila de apă, nume botanic: Eichhornia crassipes. E interesant că în Nigeria, planta are şi alte denumiri, nume asociate cu evenimente istorice, dar şi mituri. În unele locuri, i se spune Babangida. Când auzi Babangida, îţi aminteşti de militari şi lovituri de stat militare. Şi gândeşti: frică, constrângere. În zone ale Nigeriei, în Delta Nigerului, planta e cunoscută şi ca Abiola. Când auzi Abiola, îţi aminteşti de alegerile anulate şi gândeşti: speranţe năruite. În partea de sud-vest a Nigeriei, planta e cunoscută ca Gbe'borun. Gbe'borun e o expresie în limba yoruba ce înseamnă „bârfă" sau „denunţător". Când te gândeşti la bârfă, gândeşti: răspândire rapidă, distrugere. În partea Nigeriei unde se vorbește igala, planta e cunoscută ca A Kp'iye Kp'oma, Când auzi asta, te gândeşti la moarte. Se traduce literalmente prin „moarte mamei şi copilului".
Eu personal am întâlnit această plantă în 2009, la scurt timp după ce m-am mutat din SUA în Nigeria. Am renunţat la slujba mea din America corporatistă şi am hotărât să îmi ascult instinctul, un crez provenit din convingerea fermă că sunt foarte multe de făcut în Nigeria în domeniul dezvoltării sustenabile. Aşa că iată-mă în anul 2009, de fapt la sfârşitul lui 2009, în Lagos, pe Third Mainland Bridge.
Am privit în stânga şi am văzut această imagine impresionantă: imaginea unor bărci de pescuit înconjurate de un covor dens de zambile de apă. Am fost îndurerată de această privelişte pentru că m-am gândit: „Bieţii pescari, cum îşi vor putea desfăşura activităţile zilnice având aceste restricţii?" Apoi m-am gândit: „Trebuie să fie o cale mai bună". O soluţie bună pentru toţi, prin care să fie îngrijit mediul prin îndepărtarea buruienilor, iar acestea să fie transformate într-un beneficiu economic pentru comunităţile ale căror vieţi sunt cele mai afectate de răspândirea buruienii. Acela, pot spune, a fost momentul meu de inspiraţie.
03:37 Aşa că am făcut cercetări ca să aflu mai multe despre beneficiile acestei buruieni. Dintre toate, una m-a atras în special: utilizarea plantei pentru artizanat. Şi m-am gândit: „Ce idee grozavă!" Personal, iubesc artizanatul, mai ales cel „împletit” cu o poveste. M-am gândit că ar fi uşor de implementat în comunităţi fără a necesita pregătire tehnică. Mă gândeam în sinea mea: „Trei paşi simpli către o mega soluţie:
Primul pas: intră în canalele navigabile şi recoltează zambila de apă. Astfel creezi calea de acces.
Al doilea pas: usuci tulpinile de zambilă de apă
şi al treilea pas: împleteşti produse din zambila de apă."
Al treilea pas a fost o provocare. Vedeţi, am pregătire de informatician, nu în domeniul artelor creative. Aşa am început călătoria învăţării împletitului.
Această călătorie m-a dus într-o comunitate din Ibadan, unde trăiam, numită Sabo. Sabo se traduce prin „cartierul străinilor". Comunitatea e alcătuită predominant din oameni din nordul ţării. Mi-am luat efectiv buruienile uscate în mână (erau ceva mai multe) şi am ciocănit din uşă în uşă să aflu cine m-ar putea învăţa cum pot împleti funii din aceste zambile de apă. Am fost îndrumată către baraca lui Malam Yahaya. Problema e că Malam Yahaya nu vorbeşte engleză şi nici eu nu vorbesc hausa. Dar câţiva copilaşi ne-au venit în ajutor cu traducerea. Aşa am început să învăţ să împletesc şi să transform aceste tulpini uscate de zambile de apă, în funii lungi.
Cu funiile mele lungi în mână, eram acum echipată să fac produse. Acesta a fost începutul parteneriatelor. Am creat produse împreună cu producătorii de coşuri din ratan. Cu ele în mână, am avut încredere să mă întorc la comunitățile riverane, să-i ajut să-şi transforme necazul în prosperitate: să ia aceste buruieni şi să împletească din ele produse ce pot fi vândute: avem stilouri, avem tacâmuri, avem poşete, avem cutii de șervețele, ajutând astfel comunităţile să vadă zambila de apă din altă perspectivă. Să vadă zambila de apă ca pe ceva de preţ, estetic, durabil, tare, maleabil. Schimbând nume, schimbând existenţe.
De la Gbe'borun, bârfă, la Olusotan, povestitorul şi de la A Kp'iye Kp'oma, adică „ucigaşul mamei şi copilului", la Ya du j'ewn w'Iye kp'Oma, „furnizorul de hrană pentru mamă şi copil"
Închei cu un citat din Michael Margolis: „Dacă vrei să înveţi despre o cultură, ascultă-i poveştile. Dacă vrei să schimbi o cultură, schimbă-i poveştile."
Şi aşa, de la comunitatea Makoko, la Abobiri, la Ewoi, la Kolo, la Owahwa, Esaba, am schimbat povestea.