Este conceptul pe care constructorul german îl propune drept o anticipare a bicicletei viitorului. Prototipul a fost dezvăluit la ediția din 2012 a evenimentului dedicat fanilor grupului VAG găzduit în Worthersee și utilizează cele mai avansate tehnologii de construcție. Fibra de carbon este materialul care a făcut posibil atât un design eficient, aerodinamic și robust, cât și obținerea unei mase totale foarte scăzută. Șasiul cântărește doar 1,6 kilograme și a fost ramforsat doar în zone cheie, pentru a se reduce pe cât posibil masa. Roțile de 26 de inchi sunt construite din plastic ramforsat cu fibră de carbon, astfel că fiecare cântărește doar 600 de grame. Același material este regăsit și la brațul roții spate. Audi e-bike se remarcă și prin motorul electric care îi oferă un nivel de performanță ce depășește abilitățile unei biciclete convenționale. Acesta este amplasat în cea mai joasă parte a șasiului și dezvoltă un cuplu halucinant pentru o bicicletă. Roata posterioară primește 250 Nm. Având în vedere că puterea motorului este de 2,3 kW și că bicicleta are în total 21 de kilograme, rezultă un raport greutate/putere echivalent cu 7 kg/1 CP. Motorul electric este alimentat de o baterie cu litiu-ion care cântărește 5 kilograme și se încarcă în două ore și jumătate.

Audi e-bike oferă 5 programe de funcționare, de la pedalare la modul exclusiv electric. În modul „Pure“ biciclistul folosește doar forța proprie pedalând. Odată selectată funcția „Pedelec“, este asistat de motorul electric, putând fi atinse viteze de până la 80 km/h. În acest caz, autonomia este între 50 și 70 de kilometri. Modul „eGrip“ permite utilizatorului să controleze cât din puterea motorului este livrată, fiind posibile viteze de până la 50 km/h. În modul „Wheelie“, livrarea puterii este gestionată electronic, pentru a asista biciclistul când se merge cu roata față ridicată de pe suprafața de rulare. Acest mod are, la rândul său, câteva variante de asistare a celui de la ghidon. Există și modul „Training“, în care biciclistul poate să folosească pedalele, dar este ajutat și de motor, pentru a menține constant ritmul de rulare. Pentru un nivel înalt de performanță și control, Audi e-bike dispune de un schimbător de viteze cu 9 pinioane activat hidraulic. Și discurile de frână sunt presate tot hidraulic. Nu în cele din urmă, bicicleta are un computer de bord cu ecran tactil, prin care se selectează modurile de funcționare, care afișează informații despre autonomie și rulare, dar intermediază și conectivitatea cu smartphone-uri. Accesul la internet permite transmiterea de date de rulare și imagini.

Porsche Bike RX şi Bike RS

Spre deosebire de Audi, Porsche nu s-a aventurat în a adăuga motoare electrice sau gadgeturi, dar s-a concentrat asupra perfecţionării performanţelor bicicletei clasice. Două dintre modelele prezentate în 2014 folosesc fibra de carbon pentru cadre şi se numesc Bike RX şi Bike RS. Prima este pentru off-road şi foloseşte un grup de transmisie Shimano cu 20 de viteze. Furca încorporează suspensie pe aer DT Swiss, iar frânele cu disc acţionate hidraulic provin de la Magura. Al doilea model, Bike RS are tot 20 de viteze şi un grup Shimano, iar frânele ultra-uşoare sunt furnizate tot de Magura. RS cântăreşte 9 kg şi este destinată manevrabilităţii pe asfalt.

Vanhawks Valour, bicicleta inteligentă

Compania canadiană Vanhawks a conceput una dintre cele mai avansate tehnologic biciclete disponibile anul acesta pe piață. Modelul se numește Valour, iar construcția sa pune accentul pe eficiență și siguranță. Pentru masă proprie cât mai redusă, cadrul este făcut din fibră de carbon. Designul este aerodinamic și, totodată, modern. Însă „materia cenușie“ nu se vede doar în fibra de carbon, ci și în tehnologiile de conectivitate și siguranță pe care le încorporează. Valour se conectează la iOS, Android și Pebble prin Bluetooth și face statistici legate de rută, distanțe, viteză și timp. Prin conexiunea la smartphone, folosește sistemul de navigație al acestuia pentru ca utilizatorul să aleagă cea mai bună rută. Și pentru a se evita privirea periculoasă în ecranul telefonului, bicicleta semnalizează luminos indicațiile de manevră ale navigației prin intermediul LED-urilor din mânerele ghidonului. Valour are o aplicație proprie și există și o rețea Vanhawks online, care livrează informații despre locurile unde sunt gropi, blocaje de trafic, pante înclinate etc. Conectarea la rețeaua producătorului permite și depistarea unui Valour, în cazul în care acesta este furat. Când un exemplar declarat furat este în vecinătatea altui Valour, acesta este depistat și se transmite o notificare prin aplicația Vanhawks. Totodată, bicicleta este echipată cu senzori care depistează dacă există alte vehicule în unghiul mort și trimite vibrații în ghidon pentru a-l avertiza pe cel ce conduce de potențialul pericol de coliziune. Prețul pentru versiunea cu un singur pinion este de 967 euro, fără taxe de livrare. Pentru modelul cu mai multe trepte de viteză, se plătesc suplimentar 173 de euro.

Trei recomandări de elită

Preferințele diferă, dar se poate spune că sunt câteva modele de bicicletă care se remarcă în rândul celor care folosesc fibră de carbon. Boardman Road Team costă 1.255 euro și are șasiu și furcă din fibră de carbon, iar echiparea sa cuprinde un grup Shimano 105/Tiagra, roți Mavic CXP22, cauciucuri Continental Ultra Sport II 25 mm și frâne Tektro R540. Soluția unui cadru din carbon, precum și grupul de transmisie Shimano 105/Tiagra se regăsesc și la Mekk Poggio 2.0, pentru 1.570 Euro. Modelul mai este dotat cu roți R500, cauciucuri Vittoria Zaffiro de 23 mm și o nouă șa Selle Royal. Pentru doar 60 de euro în plus, se poate alege Giant Defy Composite 2. Pe cadrul de carbon construit de Giant este montat grupul Shimano 150. Tot marca Giant sunt și roțile, cauciucurile de 25 mm și șaua.

Cele mai scumpe biciclete din carbon

Notorietatea lui Lance Armstrong justifică prețul pentru care au fost licitate cele mai scumpe două biciclete din fibră de carbon. Ambele sunt ediții care aniversează revenirea sportivului în competiții în 2009 și au fost concepute pentru a strânge fonduri care ajută la cercetarea unui antidot pentru cancer. modelul Trek Butterfly Madone a fost licitat pentru 379.000 de Euro. Designul acestuia a fost semnat de Damien Hirst, care a aplicat aripi reale de fluture pe cadrul bicicletei. Pentru a doua bicicletă, denumită Trek Yoshitomo Nara Speed Concept, s-au obținut 151.000 de euro.

Controversa securităţii

Au trecut mulţi ani de când bicicleta din fibră de carbon a fost introdusă în competiții de Gregory LeMond, multiplul campion la ciclism şi câştigător al Turului Franței. Dar este suficientă o privire asupra ediţiei Tour de France din acest an pentru a înţelege că fibra de carbon a înlocuit aluminiul sau alte metale în construirea bicicletelor ultra-performante. Inclusiv jantele roţilor sunt făcute din acest material.

Fibra de carbon a câştigat o binemeritată reputaţie prin utilizarea sa în industria aeronautică sau în sporturi de top precum Formula 1, unde şasiul monococ este construit dintr-un astfel de material. Este uşoară şi oferă un nivel de rigiditate bun. Însă, are un comportament particular în timpul coliziunilor. Pur şi simplu se sparge, având o rezistență la torsiune foarte scăzută. Iar rezultatul: aşchii sau margini care pot cauza răni la rândul lor. În cazul Formulei 1, celula şoferului este protejată pentru rezolvarea acestei probleme. Conform site-lui oficial f1.com, s-a recurs la aplicarea unui strat de carbon, precum şi a unui strat de Zylon, un material regăsit la vestele antiglonţ. Acestea asigură un scut inclusiv împotriva aşchiilor fibrei de carbon. Pe de altă parte, în ciclism nu se poate apela la aceste straturi suplimentare din considerente de greutate. Mai mult, dacă în cazul monoposturilor de Formula 1 se aplică până la 60 de straturi de fibră de carbon, pentru biciclete constructorii urmăresc obţinerea unor cadre cât mai subţiri. Este o luptă pentru renunţarea la fiecare gram de greutate, ceea ce face cu atât mai uşor de frânt elementul din fibră de carbon.

Iniţial, cadrul bicicletei era construit din componente care se făceau în matriţe separate. Apoi, cadrele erau unite prin conectori de aluminiu. Acum se construiesc cadre dintr-o singură bucată. Folia din fibră de carbon împletită se aşează într-o matriţă şi se aplică răşină epoxidică. Rezultă, astfel, un cadru din plastic ramforsat cu fibră de carbon. Avantajul acestei metode de construire este că s-au putut obţine forme mai aerodinamice şi mai bine adaptate cerinţelor cicliştilor.

Dar, din acelaşi motiv, o căzătură sau o lovitură nu strică doar un element al bicicletei, ci impune deseori schimbarea cu o alta. În plus, se provoacă leziuni suplimentare din cauza aşchiilor. Chiar cicliştii profesionişti povestesc că s-au trezit direct pe asfalt, după ce în urma unui impact au căzut pe cadrul care s-a frânt brusc. De altfel, spre deosebire de metale, fibra de carbon nu prezintă fisuri sau nu se îndoaie înainte de a se rupe.