Protecţia consumatorului şi buna supraveghere sunt mai importante decât educaţia financiară, în viziunea organizaţiilor de la Bruxelles care se ocupă de interesele consumatorilor utilizatori de servicii financiare, relatează Agerpres. Pentru organizaţia europeană a consumatorilor – BEUC, educaţia financiară nu trebuie să reprezinte un substitut pentru protecţia consumatorilor.

„Noi credem că există un rol anumit al educaţiei financiare. De exemplu, să ajute oamenii cum să îşi planifice cheltuielile, să le explice oamenilor cum să deschidă un cont la bancă sau să se protejeze de fraudarea plăţilor, să nu cadă victime ale phishing-ului. Acest gen de lucruri. Când vorbim despre subiecte mai complexe, devine provocator să vorbim despre nivelul educaţiei. Produsele financiare sunt complexe, nu este profesia dumneavoastră, sunteţi doctori sau jurnalişti, avocaţi sau profesori, dar nu sunteţi experţi financiari. Pentru aceasta este nevoie de ani buni de educaţie. Deci, când vorbim de educaţia financiară a populaţiei, trebuie făcut cu grijă şi să luăm în considerare limitele sale. Poate fi benefică, dar are o serie de limite şi cea mai mare necesitate pentru noi este o reglementare adecvată şi o bună supraveghere de asemenea”, a declarat, Farid Aliyev, Senior Financial Services Officer la organizaţia europeană a consumatorilor – BEUC.

În opinia lui Guillaume Prache, managing director la Better Finance, educaţia financiară este un factor cheie în condiţiile în care nivelul de alfabetizare financiară a cetăţenilor din Europa este scăzut. Studiile OECD arată că în Europa aproximativ 70% dintre cetăţeni nu ştiu să calculeze dobânda compusă la un depozit. El susţine că problema o reprezintă faptul că industria financiară, aşa cum a fost proiectată în ultimii ani, oferă produse din ce în ce mai complexe, iar aceasta merge în direcţia opusă nivelului de educaţie financiară. Astfel, dacă nivelul de alfabetizare este tot mai scăzut, produsele ar trebui să fie cât mai simple, astfel încât oamenii să le înţeleagă.

De asemenea, Guillaume Prache pune problema furnizorilor de educaţie financiară şi a încrederii pe care o poţi avea în ei.

„Întrebarea este cine ar trebuie furnizeze educaţia financiară? Astăzi, la şcoală nu primeşti deloc. Uniunea Europeană nu are competenţe pentru educaţia financiară, ci aceasta revine statelor membre. Aceasta se face în primul rând de industria financiară. Există un efort considerabil, mulţi bani cheltuiţi pentru educaţia financiară, dar problema este dacă putem avea încredere în această educaţie financiară. Chiar şi dacă înţelegem bine şi excludem orice tip de marketing, întotdeauna vom avea suspiciunea că fac marketing. Ar trebui să canalizăm acest efort spre o supraveghere independentă, spre fundaţii, ONG-uri sau experţi independenţi care să facă o demarcaţie clară în afacerea instituţiei şi serviciile de educaţie financiară oferite oamenilor. Nu spun să nu o facă, dar ar trebui să o facă diferit decât acum”, a declarat Guillaume Prache.

O poziţie similară are şi Finance Watch, o organizaţie a societăţii civile înfiinţată la iniţiativa mai multor membri ai Parlamentului European, în urma crizei financiare, creată pentru a reprezenta o contrapondere la lobby-ul industriei financiare de la Bruxelles. Paul Fox, Research and Advocacy Officer la Finance Watch, susţine că obiectivul organizaţiei nu îl constituie educaţia financiară, ci reglementarea pentru o cât mai bună protecţie a consumatorului. El crede că tinerii au tendinţa de a nu gândi în profunzime produsele financiare pe care le consumă, iar acesta are legătură cu modul lor de consum, respectiv pe terminale mobile.