Sa nu uitam un lucru esential: firele de cupru ale RomTelecom sunt, pentru moment, principalul mijloc prin care poate fi adusa vocea in casele romanilor. Este adevarat ca si furnizorii de CATV sunt prezenti in 45% din locuintele tarii, insa cablul coaxial este un mediu prin care nu se poate face un schimb bidirectional de date, asa cum este necesar in cazul traficului de voce. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, firmele de cablu trebuie sa investeasca in echipamente sau ca abonatii sa suporte din propriul buzunar upgrade-ul respectiv. Daca pe reteaua locala, unde se realizeaza aproximativ 90% din trafic, RomTelecom poate sa stea in continuare linistit, liberalizarea a tulburat apele batranului operator pe alta piata: cea a convorbirilor internationale. Chiar de la 1 ianuarie a.c., un operator de Internet a venit cu o solutie alternativa, folosind tehnologia Voice over IP (voce prin Internet) mult mai avantajoasa ca pret, iar alte companii anunta cu surle si trambite lansarea unor servicii similare. Fara sa detina o pondere mare din traficul total realizat prin reteaua RomTelecom, convorbirile internationale erau extrem de profitabile pentru acesta.

Cum va reactiona RomTelecom la „loviturile” competitorilor? Foarte simplu: va fi nevoit sa se dea dupa piata si sa scada tarifele. Deci veniturile operatorului vor fi afectate atat din cauza diminuarii cotei de piata, cat si a scaderii pretului fiecarui minut vorbit din Romania peste granita. Pentru a nu pierde si mai mult teren, RomTelecom va fi nevoit sa scada si tarifele pentru convorbirile interurbane, piata pe care se anunta actori precum Transelectrica, RDS sau ATCFR. Aici singurul instrument prin care compania poate tine in frau concurenta sunt tarifele de interconectare. De altfel, pentru compania detinuta de grecii de la OTE, Anul Nou a mai adus o schimbare la fel de neplacuta: minutele de convorbiri internationale ale operatorilor de mobil, Orange si Connex, nu mai trec prin reteaua RomTelecom. Or, situatia financiara in care se afla operatorul de telefonie fixa nu-i permite o scadere a veniturilor. De curand, George Skarpelis, presedintele OTE International si directorul general interimar al RomTelecom, declara ca societatea „ar putea deveni profitabila peste doi ani, doar cu conditia ca rata anuala de crestere a profitului operational inainte de plata datoriilor catre banci si cheltuielilor cu amortizarea (EBITDA), la nivelul intregului grup, sa se mentina in jurul valorii de 42%”. Oficialul OTE nu lua in calcul si costurile legate de activitatea Cosmorom, de care grecii s-ar dispensa bucurosi daca ar gasi un cumparator.

RomTelecom are insa la indemana antidotul eficient pentru a evita scaderea veniturilor companiei: majorarea abonamentelor (lucru care s-a intamplat si in UE) si a tarifelor locale. Dupa liberalizare, in ultimii cinci ani, in tarile din Uniunea Europeana, valoarea abonamentului lunar a crescut cu circa 20%.
Desi, teoretic, RomTelecom nu mai este monopolist, practic, prin controlul exercitat pe piata locala (acolo unde se realizeaza 90% din trafic), compania va putea aplica majorari nestingherita de concurenti reali. „”Monopolul” de care se va bucura in continuare RomTelecom pe segmentul de telefonie locala, determinat in principal de lipsa de interes pe termen mediu a noilor operatori, justifica decizia de crestere a tarifelor”, declara Valentin Radu, director de proiect la Roland Berger Strategy Consultants. De altfel, concurentii vor intarzia sa apara din cauza investitiilor mari si a veniturilor reduse. Tarifele locale vor creste intr-un viitor nu prea indepartat si din alt motiv: „in Romania, ca de altfel in toate tarile, inainte de liberalizare, convorbirile locale au fost subventionate de convorbirile long-distance (interurbane si internationale)”, explica Nicolae Oaca, analist de telecomunicatii. In continuare, liberalizarea, „prin deschiderea celor trei piete, va duce inevitabil la rebalansarea tarifelor – punerea acestora pe baza costurilor, astfel ca tarifele pentru serviciile locale ar putea creste usor, in timp ce tarifele pentru serviciile long-distance vor scadea puternic”, adauga Nicolae Oaca.
Cu alte cuvinte, liberalizarea inseamna micsorarea tarifelor percepute pentru convorbirile internationale si interurbane, care, cumulate, reprezinta cam 5% din traficul total realizat pe reteaua fixa, in vreme ce pentru 90% din trafic, reprezentat de convorbirile locale, liberalizarea va aduce, inevitabil, majorari de tarife. Departe de RomTelecom de a derula o activitate rentabila, insa unul din motivele pentru care s-a ajuns la aceasta situatie este si necorelarea tarifelor cu valoarea inflatiei din ultimii ani. Se poate spune ca a existat un cerc vicios: tarifele nu au fost majorate in termeni reali din considerente sociale, compania lipsindu-se astfel de resursele de finantare absolut necesare modernizarii retelei. Pe de alta parte, „cresterea tarifelor pe segmentul de telefonie locala nu poate reprezenta un substituent al restructurarii si eficientizarii”, spune Valentin Radu. Ion Smeeianu, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii (ANRC), declara ca „in acest moment, nu exista motive sa credem ca tarifele pentru convorbiri locale vor creste in termeni reali in perioada imediat urmatoare.” Altfel spus, raportat la rata inflatiei, care anul acesta va avea o valoare prognozata la 13%, tarifele nu vor creste, insa o majorare in termeni nominali nu este deloc exclusa.

Minutele internationale nu sunt o Mecca

Cartelele valorice, desi acum se vand bine, nu permit realizarea unui plan de afaceri solid. Euforia generata de liberalizare s-a concentrat cu precadere pe piata convorbirilor internationale. S-a spus ca aici se vor face bani seriosi. Perfect adevarat, insa trebuie facuta o precizare: numarul celor care vor fructifica oportunitatea este limitat, iar piata pe care acestia urmeaza sa se bata, va creste nesemnificativ. Deocamdata, contraoferta concurentei (am numit PCNet) consta in cartele cu valori cuprinse intre 5 si 20 USD, pe care abonatul le poate epuiza intr-un an de zile. La inceputul lui 2003, multi s-au inghesuit sa cumpere asemenea cartele din doua motive: reduceri de tarif semnificative (peste 50%) si curiozitatea fata de noutatea serviciului.

Totusi, in ciuda scaderii tarifelor, romanii nu vor vorbi semnificativ mai mult in afara tarii, se spune intr-un studiu realizat de KPNQwest aratand ca in 2003 convorbirile internationale generate din Romania vor totaliza 214,64 milioane de minute, fata de 198,61 milioane cate s-au vorbit in 2002. Practic, cresterea va fi de doar 5%. „Cererea evolueaza independent fata de oferta. Oamenii nu vor vorbi mai mult in strainatate, chiar daca tarifele vor scadea mult. Vom asista doar la o crestere naturala a pietei”, afirma Dan Mihaescu, director general la KPNQwest Romania. Foarte interesant este ca numarul minutelor de convorbiri internationale generate din Romania este de trei ori mai mic decat al celor terminate in Romania. Altfel spus, romanii mai mult sunt sunati de peste hotare decat suna ei insisi. Explicatia este legata de puterea de cumparare redusa. Nu atat dimensiunile pietei (circa 40 milioane USD in 2003) sunt neaparat atractive, cat, mai ales, rentabilitatea convorbirilor internationale: investitii mici si venituri mai mari decat pentru interurban si local. Este greu de aproximat cat va pierde RomTelecom din piata, insa e foarte probabil ca veniturile obtinute din aceasta activitate sa scada, pe fondul reducerii tarifelor si al scaderii traficului. Atractive din perspectiva rentabilitatii mai sunt serviciile de voce furnizate clientilor companii. RDS si operatorii mobili nu au ezitat sa se orienteze catre aceasta piata, pe care activeaza efectiv.

RomTelecom nu are motive sa se sperie de cablisti

Majoritatea operatorilor CATV nu au bani sa investeasca in tehnologia necesara pentru serviciile de voce. Prezenti in 45% din locuintele romanilor, furnizorii de cablu sunt singura alternativa reala la reteaua RomTelecom. Din pacate insa, din punct de vedere tehnic, cablul coaxial nu permite schimbul bidirectional de date – specific serviciilor de voce. Pentru a putea face trafic de voce, operatorii de cablu trebuie sa realizeze investitii masive in modernizarea retelelor, lucru pe care nu si-l permit decat companiile cu forta financiara ridicata, precum RCS&RDS sau Astral Telecom, ambele beneficiind de investitiile unor fonduri. In vreme ce RCS are in derulare o investitie de 100 milioane USD, Astral Telecom a investit in ultimii doi ani circa 14 milioane USD in modernizarea retelei. „Posibilitatea de a oferi servicii de voce nu a fost singura motivatie pentru care am demarat aceasta investitie”, explica Aurel Costea, director general Astral. r
r
Companiilor mai mici le este imposibil sa sustina proiecte de o asemenea anvergura. Directorul Astral este de parere ca pentru a oferi servicii de calitate, „investitia pe abonat, in functie de solutia aleasa, variaza intre 500 si 800 USD”. Suma reprezinta investitia atat in infrastructura, cat si in componenta de telefonie. Valentin Negoita, director executiv la Asociatia de Comunicatii prin Cablu, crede ca o asemenea investitie se cifreaza la cel putin 150-200 USD. Pe de alta parte, puterea de cumparare redusa a romanilor, ale caror cheltuieli cu mancarea si intretinerea reprezinta 80% din venituri, face imposibila majorarea semnificativa a abonamentelor lunare (cele mai scazute din Europa Centrala) si, implicit, procurarea resurselor financiare necesare modernizarii infrastructurii. Posibilitatea ca abonatul sa suporte din propriul buzunar instalarea tehnologiei necesare pentru serviciile de voce este, practic, exclusa. Cu toate acestea, cablistii mari (precum Astral si RCS&RDS) vor oferi, pana la urma, si voce, insa mai putin pe local, piata neinteresanta din perspectiva rentabilitatii. Practic, investitiile nu s-ar justifica, din cauza nivelului scazut al veniturilor potentiale. In acest moment, grupurile RCS si Astral asteapta sa inceapa negocierile efective cu operatorul de telefonie fixa privind tarifele de interconectare. De curand, operatorul a comunicat ofertele de referinta privind interconectarea. „Dupa negocierile cu RomTelecom vor urma probele, testarea tehnologiei si lansarea comerciala. Cred ca vom lansa servicii de telefonie anul acesta, dar o putem face si la anul”, declara Aurel Costea.r
Interconectarea cu RomTelecom este necesara nu doar pentru terminarea apelurilor in aceasta retea, dar si pentru folosirea acesteia ca infrastructura in portiunile (chiar pentru accesul local) in care cablistul nu are instalata fibra optica. Pentru transportul interjudetean, noii intrati vor apela la retele alternative: SNR, Transelectrica, ATCFR. RCS deja a lansat servicii de voce pentru clientii companii, insa, deocamdata, nu a anuntat momentul lansarii serviciului pentru clientii rezidentiali. Al treilea mare operator de cablu, UPC, va lansa servicii de telefonie peste aproximativ doi ani. „In orice caz, nu vom lansa servicii de telefonie clasica, ci telefonie bazata pe tehnologia VoIP”, declara Richard Anderson, director general UPC Romania. Cei de la UPC vor lansa mai repede, in circa patru luni, carduri pentru convorbiri internationale cu tarife cu 25-30% mai mici decat cele actuale. r
r
In UE, liberalizarea a crescut abonamentul lunar cu 20% In cinci anir
r
Liberalizarea pietei de telefonie fixa nu s-a inventat in Romania. si alte state au trecut prin asta, si experienta lor ne arata ca schimbarea nu a produs o restructurare semnificativa a pietei, r
fostul operator national continuand sa detina o pondere semnificativa. De exemplu, in Marea Britanie, concurenta in telefonia fixa a inceput in urma cu peste 20 de ani. In doua decenii, principalul operator britanic, British Telecom (BT), a pierdut doar 18 procente din piata totala. Exemplele pot continua: dupa cinci ani de la liberalizare, in Germania, Deutsche Telecom detine 98% din piata locala si aproximativ 60% din cea de long distance, iar in Spania, Telefonica are o cota de piata de 90%. r
Daca ne tragem putin mai la estul Europei, vom constata ca densitatea telefoniei fixe in Ungaria si Cehia stagneaza, din 1999, in jurul valorii de 38%. Nicolae Oaca se intreaba retoric „daca 38% este maximul de densitate pe care o tara din Europa Centrala si-o poate permite.” „Daca da, care este aceasta valoare pentru Romania, o tara cu PIB/ locuitor de trei ori mai mic?”, continua analistul. Stagnarea pietei sustine ideea ca noii intrati a trebuit sa se multumeasca cu felii din piata fostului monopolist. r
r
Totodata, experienta statelor UE arata ca, in cinci ani, abonamentele lunare au crescut cu 20%, in vreme ce tarifele locale au scazut putin, iar cele pentru convorbiri internationale s-au diminuat cu 50%. r
„In perioada postliberalizare (1998-2002), tariful mediu pentru convorbiri locale in Uniunea Europeana a ramas relativ constant, inregistrandu-se chiar o scadere cu 1,7%”, intareste Ion Smeeianu, presedinte ANRC. Cresterea cu 20% a valorii abonamentului s-ar putea ca la noi sa fie, procentual, mai mare, in conditiile in care cheltuielile unui roman pentru serviciile de comunicatii sunt mult inferioare.r
r
Liberalizarea de la A la Zr
r
• Unul din sectoarele in care Romania a trebuit sa se alinieze standardelor europene a fost si cel al telefoniei fixe. Liberalizarea, devenita operationala de la 1 ianuarie 2003, a fost unul din pasii esentiali.r
r
• Arbitrul pietei dereglementate este ANRC. De curand, RomTelecom a prezentat Agentiei oferta de referinta privind tarifele de interconectare atat de importante pentru furnizarea serviciilor de telefonie in reteaua nationala.r
r
• Pe piata convorbirilor internationale si interurbane, cele mai atractive din punct de vedere financiar, operatorul traditional va pierde teren, motiv pentru care va mari tarifele pe local, acolo unde va continua sa detina monopol.r
r
• Statul si companiile private au investit foarte mult in retele de long distance, neglijand dezvoltarea unor retele locale. Zecile de mii de kilometrii de fibra optica subintinsi in toata tara pot transporta mult peste posibilitatile de trafic ale Romaniei.