Dupa un lung proces de privatizare declansat la iceputul anului 1997, la 30 decembrie 1998, OTE din Grecia a platit 675 mil. USD pentru 35% din actiuni si 16% din drepturile de vot, devenind partenerul strategic al RomTelecom. Tranzactia a evaluat RomTelecom la 1,93 mld. USD sau 540 USD/abonat. Restul de 65% din actiuni sunt detinute de statul romin, 5% din actiuni urmau sa fie vindute salariatilor pina la 31 mai 2000, i timp ce oferta publica initiala ar putea avea loc curind. in vederea asigurarii managementului, OTE a icheiat un contract cu GTE, care permite firmei americane sa negocieze achizitionarea unui pachet de actiuni i doi ani. BERD are de asemenea posibilitatea sa cumpere actiuni RomTelecom. in ultimii ani, telefonia fixa a avut o evolutie lenta i comparatie cu celelalte tari europene: digitalizare si densitate telefonica reduse, calitate slaba a serviciului etc. in principal, ca urmare a faptului ca RomTelecom a colectat venituri insuficiente mentinerii corespunzatoare a sistemului, din cauza tarifelor incoerente, mult prea mici pentru operarea unui sistem eficient. La sfirsitul anului 1999, rezultatele iregistrate de RomTelecom erau:
· densitate telefonica mica, 16,7%, adica 3,74 mil. linii telefonice;
· lista si timp de asteptare mari: 0,74 mil. cereri nesatisfacute, respectiv 3,6 ani;
· 49,5% digitalizare;
· procesul de rebalansare a tarifelor aminat, convorbirile la distanta subventioneaza ica convorbirile locale;
· productivitate scazuta: 83 linii telefonice principale/angajat;
· venituri i crestere: 210 USD/linie i 1999, dar ica scazute pentru recuperarea rapida a investitiilor.
Dupa preluare, a iceput un lung si ezitant proces de restructurare, cu schimbari i organizatie (structura, cultura, personal) si i sistemul strategic (infrastructura, servicii, tarife, parteneriate etc.). Este i constructie o noua organizatie, care pune accentul pe calitate, eficienta si satisfacerea clientilor. Noua structura implica specialisti din OTE (30), GTE (30) si RomTelecom, dar si transferul de expertiza tehnica si i special manageriala. Planurile de personal implica reducerea a aproximativ 17.000 locuri de munca i urmatorii patru ani si pregatirea salariatilor ramasi.
O atentie deosebita se acorda activitatii de baza – telefonia. Reteaua RomTelecom construita iainte de 1992 (aproximativ 2,5 mil. linii telefonice) este de slaba calitate: cablurile izolate cu hirtie, centralele manuale sau electromecanice fiind cauza celor mai multe deranjamente si necesitind mult personal. Potrivit contractului de vinzare, RomTelecom trebuie sa instaleze 1,6 mil. noi linii telefonice i urmatorii cinci ani, aceasta isemnind o crestere anuala de 9%, care ar putea mentine decalajul dintre Rominia si celelalte tari.
O decizie de guvern a stabilit formula de ajustare a tarifelor, permitind modificari corelate cu rata inflatiei sau deprecierea leului fata de dolar, dar si o crestere i termeni reali cu pina la 5% anual. Ca urmare, i 1999 RomTelecom a ajustat tarifele trimestrial, si fiind supusa unor critici puternice a renuntat la modificarea tarifelor i primul trimestru al anului 2000. L?inind cont de subventionarea icrucisata practicata i prezent, este de asteptat o rebalansare a tarifelor iaintea liberalizarii, ceea ce i termeni reali va isemna cresterea tarifelor pentru convorbirile locale si scaderea tarifelor pentru cele la distanta.
RomTelecom
are probleme cu banii
Cu peste 95% din venituri din telefonie, RomTelecom ar trebui sa isi diversifice portofoliul de activitati si sa intre puternic pe piata telefoniei mobile, transmisiilor de date si Internet. Dar RomTelecom trebuie sa faca fata unei probleme delicate – finantarea. O investitie de 2,7 mil. USD a fost planificata initial pentru urmatorii cinci ani. Aceasta pare sa fie prea scazuta pentru Rominia. Pentru comparatie, Matav, din Ungaria, a investit 500 mil. USD pe an i ultimii ani. Evident, politica de reducere a costurilor nu va fi suficienta pentru a compensa veniturile reduse pe linia telefonica, influentate de criza economica, si de aceea RomTelecom ar trebui sa atraga fonduri de pe piata internationala. O oferta publica initiala timpurie ar putea fi de folos pentru atragerea de fonduri si dezvoltarea infrastructurii, dar necesita un proces de restructurare mai rapid.
RomTelecom are ica probleme i relatiile cu clientii, i eliminarea unei lungi liste de asteptare, i cresterea productivitatii si a calitatii serviciilor, dar mai ales i implementarea unei noi culturi organizationale. insa principalele probleme ar putea sa provina din faptul ca, i 1999, RomTelecom nu a insistat pentru diversificarea portofoliului de afaceri, mai ales i domeniul telefoniei mobile. Telefonia fixa reprezinta cea mai mare parte a activitatii itr-o industrie care pierde teren i itreaga lume si i care operatorii nationali au intrat deja pe noi piete: telefonie mobila, transmisii de date, Internet, cablu TV etc. Pentru anul 2000, RomTelecom a planificat investitii i valoare de 680 mil USD pentru instalarea a 0,7 mil. linii telefonice digitale si lansarea unor noi servicii: linii ISDN, voice-mail etc.
Telemobil se dezvolta
i zonele rurale
Telefonia mobila a cunoscut doua perioade distincte de-a lungul scurtei sale istorii. Prima, perioada de monopol, a dezamagit, pentru ca un singur operator NMT450 nu a reusit sa dezvolte piata. A doua perioada, duopolistica, a impus telefonia mobila din Rominia printre fruntasele Europei. A treia perioada, competitia, icepe o data cu lansarea primului operator DCS-1800.
Telefonica Rominia a fost primul operator de telefonie mobila din Rominia care a lansat serviciul sau NMT450, Telemobil, i aprilie 1993. La sfirsitul anului 1993 erau mai putin de 1.000 de abonati, cu mult sub planul de 3.000 de abonati, i timp ce la sfirsitul anului 1996, cel mai bun an, erau circa 20.000 de abonati, adica o densitate telefonica de 0,09% si o acoperire de 40% i populatie. Situatia s-a irautatit si, curind dupa ce a pierdut licitatia pentru licenta GSM, Telefonica din Spania si-a vindut actiunile.
in septembrie 1998, Romanian Domestic Telephony Holding (RDT), consortiu format din 450 Wirefree Fund (fond de investitii sprijinit de JP Morgan), Racebrook (fond privat elvetian) si Balli Group din Marea Britanie au devenit actionarii principali – 94% din actiuni. Denumirea companiei a fost schimbata i Telemobil, fiind desemnata o noua echipa manageriala. Noul serviciul, SunTel, bazat pe tehnologia Low Emission Mobile System, operind tot i banda de 450 MHz, a fost lansat la 25 mai 1999 i Bucuresti, Constanta si Brasov. Pentru sfirsitul anului 1999 era planificat sa fie acoperite principalele orase si sosele de legatura, dar numai doua orase importante au fost acoperite: Timisoara si Cluj. Telemobil intentioneaza sa se dezvolte i zonele rurale instalind doua-trei telefoane publice i satele fara telefon, icercind sa se diferentieze concentrindu-se pe clasa de mijloc, pentru care roaming-ul nu este o atractie majora. Pentru moment isa, clasa de mijloc si zonele rurale implica o recuperare mai lenta a investitiei.
La o luna de la relansare, Telemobil avea aproximativ 15.000 de abonati, 5.000 de noi abonati fiind atrasi. La sfirsitul anului 1999, Telemobil avea sub 20.000 de abonati, cu mult sub cei 50.000 planificati.
Investitia planificata, de la achizitionarea de catre RDT si pina i anul 2000, isumeaza 78 mil. USD, din care 25 mil. USD sunt destinati pentru 2000. Finantarea a fost si pare sa fie principala problema. Fiecare operator GSM 900 a cheltuit aproximativ 200 mil. USD pe an, mult mai mult decit cei 25 mil. USD pe care Telemobil i-a planificat pentru anul 2000. Poate Telemobil sa depaseasca statutul de „boutique de telefonie mobila”? Dificil de dat un raspuns afirmativ, tinind cont de „diferenta” tehnologica, financiara si de structura a capitalului.
Concurenta acerba r
i telefonia mobilar
La sfirsitul anului 1996 au fost acordate licente pentru doi operatori GSM 900. Mobifon a lansat serviciul Connex dupa patru luni, la 15 Aprilie 1997, iar MobilRom a lansat serviciul, Dialog, doua luni mai tirziu, la 6 iunie.rn
Structura de proprietate implica un partener strain majoritar – operator de telefonie mobila implicat i administrarea de zi cu zi a companiei: TIW (Telesystem International Wireless) din Canada si AirTouch i Mobifon sau France Telecom Mobile International (FTMI) i MobilRom, dar si parteneri romini si straini, i principal investitori pasivi.rn
La ifiintare, Mobifon avea aproximativ 30 mil. USD capital, care a fost majorat i ianuarie 1998 la 78,5 mil. USD. Pentru 1999 era planificata cresterea capitalului cu 50mil. USD. in decembrie 1996, MobilRom avea 120 mil. USD capital, marit i 1999 la 180mil. USD. in 1999 au aparut schimbari importante i structura capitalului si a actionariatului. AirTouch si-a dublat actiunile detinute la Mobifon, ajungind la 20,1%, i timp ce pachetul TIW a scazut la 54,7%. Cu aceasta tranzactie, AirTouch a investit i Mobifon 94,6 mil. USD, aratind un interes crescut pentru piata romineasca, tranzactia sugerind ca Mobifon ar putea fi subiectul unei preluari. FTMI si-a crescut procentajul de actiuni detinute la MobilRom pina la 67,6%, i timp ce AIG, SociA