Contra 50 de dolari, pret promotional, firmele trebuiau convinse sa se inscrie intr-o baza de date, pusa la dispozitia oricui prin telefon, fax, Internet. Telefonul auriu urma sa functioneze non-stop si pe principiul unei convorbiri netaxate suplimentar, ca in cazul apelurilor la 89.89… Initiatorii au tiparit pliante colorate, in care avantajele serviciului erau explicate cu lux de amanunte. Probabil ca minutiozitatea a lasat sa se strecoare si cateva greseli de ortografie si punctuatie, care, involuntar, iti ridica in minte un semn de intrebare.
„Nu toata lumea primeste un catalog, dar se presupune ca in mileniul III toata lumea are acces la un telefon”, ne explica pliantul. Ce s-au gandit organizatorii? Platesti dumneata, patron de firma sau chiar pesoana fizica 50 de dolari promotional (!) si oricine, la orice ora, poate sa afle unde ai sediul, cu ce te ocupi in lumea afacerilor, la ce numar de telefon raspunzi si alte informatii de identificare. Organizatorii se ofereau sa prezinte liste ale societatilor fie zonal (in functie de apropierea de apelant), fie pe domenii de activitate.
Toate bune si frumoase, dar cum sa ii convingi pe patroni ca esti bine intentionat? Pentru aceasta s-a apelat la agenti publicitari, racolati prin anunturi de mica publicitate si care urmau sa fie recompensati cu 10% din valoarea contractului, adica 5 dolari. Sunt multi care au cazut in plasa. Dupa ce si-au riscat relatiile „de suflet” cu parteneri vechi (in publicitate se lucreaza foarte mult pe incredere), agentii publicitari au intampinat nu o data probleme in a-si incasa contravaloarea serviciului. Cei mai bataiosi au facut scandal, doar asa reusind sa-si primeasca banii.
„Mii de agenti publicitari au lucrat pentru telefonul auriu”, precizeaza Dragos Dumitru, director de proiect. Agasat de reporter, dl Dumitru da cu stangu’-n dreptul: au lucrat temporar, adica
s-au perindat. Nu intamplator, ci pe masura ce si-au dat seama de neseriozitatea afacerii. De altfel, pentru un catalog de talia Pagini Nationale au lucrat la inceput 600 de oameni, acum numarul lor reducandu-se la jumatate, am aflat de la Ioan Ivanici, director general. Nicidecum nu e nevoie de cateva mii de agenti publicitari, cum pretinde directorul de proiect al serviciului telefonul auriu.
Anuntata cu mare pompa pentru data de 1 ianuarie 2000, inaugurarea serviciului este inca utopica. Laudat ca „non-stop, accesibil si operativ”, telefonul este inapelabil seara sau in timpul noptii.
Altfel, un singur telefon (nu centrala digitala, nu mai multe linii telefonice) ar trebui sa faca fata la mii de apeluri. Dotarile corespunzatoare (linii digitale), sunt deocamdata doar promisiuni, fara garantii de materializare.
Cat priveste informatiile, operatoarea iti vorbeste amabil, dar nu iti poate furniza datele pe moment. „Lasati numarul de telefon si, daca gasim ceva, va sunam”, ni s-a raspuns. Nici pana acum nu am aflat informatiile care ne interesau. In schimb, directorul de proiect sustine sus si tare: „Baza de date acopera toate domeniile”.
Accesarea informatiilor prin Internet ramane, in cazul telefonului auriu, tot de domeniul viitorului. Un lucru este cert insa: nu va fi pusa niciodata pe roate fara maximum de seriozitate, tocmai din pricina ca principiul pe care se bazeaza este increderea. Prin promisiuni neonorate, organizatorii si-au irosit prima sansa. Problema este ca acel numar (confidential!) de firme care au cotizat raman cu banii dati. Li s-a promis marea cu sarea, dar s-a uitat o clauza simpla: restituirea banilor in cazul unei afaceri de tinichea.