Economia spaniolă se confruntă cu o versiune mult mai intensă a aceloraşi simptome ce au lovit America. Tot mai mulţi imigranţi latino-americani din Statele Unite nu mai trimit bani acasă. Oricât ar părea de ciudat, în marea schemă a globalizării există o legătură între muncitorul mexican lovit de căderea pieţei imobiliare din SUA şi zidarul român din Spania. Potrivit unui studiu al Inter-American Development Bank (un fel de echivalent panamerican al BERD)
Economia spaniolă se confruntă cu o versiune mult mai intensă a aceloraşi simptome ce au lovit America.
Tot mai mulţi imigranţi latino-americani din Statele Unite nu mai trimit bani acasă. Oricât ar părea de ciudat, în marea schemă a globalizării există o legătură între muncitorul mexican lovit de căderea pieţei imobiliare din SUA şi zidarul român din Spania.
Potrivit unui studiu al Inter-American Development Bank (un fel de echivalent panamerican al BERD), contracţia economiei americane a făcut ca peste trei milioane de imigranţi latino-americani din SUA să nu-şi mai poată sprijini familiile lăsate în urmă, luând în calcul întoarcerea la sud de Rio Grande.
Relevanţa acestui fenomen pentru România ţine de intersecţia dintre natura crizei economice americane şi structura fenomenului migraţional prin care a trecut România. La originea crizei economice americane se află piaţa imobiliară, unde asprirea condiţiilor de creditare a dus la scăderea preţurilor şi creşterea numărului de locuinţe nevândute. Iar Spania are toate şansele să ofere echivalentul european al acestei crize. Dacă stocul de locuinţe nevândute din SUA este de aproximativ 468.000 de unităţi, conform ultimelor estimări oficiale, în Spania, acelaşi indicator este aproape dublu – 800.000 de locuinţe nevândute, după calculele Bloomberg. Economia iberică are aproape de două ori mai multe locuinţe nevândute decât SUA, dar este de nouă ori şi jumătate mai mică decât cea americană.
Datele de mai sus arată că economia spaniolă se confruntă cu o versiune mult mai intensă a aceloraşi simptome ce au lovit America. În ambele cazuri, sectorul construcţiilor a atras un număr mare de muncitori din rândul imigranţilor. Iar dacă luăm în calcul efectul de multiplicare în sectoare adiacente, numărul de imigranţi afectaţi devine mult mai mare. Şi cum Spania este o destinaţie importantă a exodului forţei de muncă din România, întrebarea este cum ar afecta criza imobiliară emigranţii români şi, implicit, economia României?
În ultimii ani, sumele trimise acasă de emigranţii români au depăşit patru miliarde de euro, având o contribuţie esenţială la creşterea economică a României şi la menţinerea sub control a deficitului de cont curent. Chiar dacă luăm în calcul nevoia acută de forţă de muncă din România, este greu de spus în ce măsură o criză în Spania ar genera un nou exod, de data asta dinspre Spania înspre România. Să nu uităm că mulţi dintre imigranţii români s-au „naturalizat“, devenind rezidenţi spanioli. În plus, mulţi provin din sate sărace, „neafectate“ de creşterea economică din ultimii ani şi ca atare nu văd oportunităţile din ţară cu aceiaşi ochi.
Fireşte, similarităţile dintre scenariul american şi cel spaniol nu sunt automate, dar sunt prea multe pentru a putea fi ignorate – milioanele de dolari şi euro trimise de emigranţi acasă au avut un impact enorm atât în America Latină, cât şi în Europa de Est. Secătuirea acestui izvor de capital ar avea consecinţe asupra creşterii economice a României. Putem spera că efectele negative vor fi atenuate din posibilitatea ca o parte dintre emigranţi să se întoarcă, acoperind deficitul de forţă de muncă şi temperând presiunile inflaţioniste. Chiar dacă nu ştim ce ne rezervă episoadele care urmează, telenovela imobiliară americană va avea şi personaje româneşti.
Capital – Editia nr. 18, data 7 mai 2008