Teleormanul este departe de a avea o imagine prea măgulitoare în România. Loc de baştină al unor politicieni pe cât de celebri, pe atât de controversaţi, ca Liviu Dragnea şi Adriean Videanu, ţintă pentru ironii din cauza gradului ridicat de prezenţă raportat la mai fiecare scrutin, dar şi a preferinţelor electorale şi, nu în ultimul rând, ocupant al unor poziţii codaşe în mai toate clasamentele naţionale, judeţul încearcă să demonstreze că poate mai mult. Din păcate, pare să fi pariat aproape totul pe un singur cal. Ceea ce nu are rolul de a îmbunătăţi prea mult şansele de a lăsa în urmă ultimele locuri.

Este lucru ştiut că o bună parte din economia locală se bazează pe investiţiile miliardarului Ioan Niculae. De exemplu, compania teleormăneană cu cea mai mare cifră de afaceri în 2014 (aproape 1,6 miliarde de lei), dar şi cel mai mare angajator din judeţ (aproape 1.500 de persoane) a fost Interagro SRL. În top 15 se mai găsesc, din portofoliul lui Niculae, rafinăria de bioetanol de la Zimnicea (Bio Fuel Energy SRL – 254 milioane de lei cifră de afaceri), combinatul de îngrăşăminte chimice Donau Chem din Turnu Măgurele (133 de milioane) şi Cerealcom SA (specializat în cultivarea, stocarea şi comercializarea de produse agricole – 75 de milioane de lei).

Blestemul gazelor ieftine

Poate lucrurile nu ar sta chiar aşa de rău dacă Niculae nu ar fi fost condamnat definitiv în primăvara lui 2015 la doi ani şi şase luni de închisoare. Potrivit procurorilor, în cursul anului 2009, patronul Interagro ar fi plătit un milion de euro pentru campania electorală a candidatului PSD, Mircea Geoană. În schimbul banilor oferiţi, Niculae ar fi solicitat ca, în cazul în care Geoană câştiga, la conducerea Ministerului Economiei, a Transgaz şi a Romgaz să fie desemnate persoane care să îi susţină interesele. Mai exact, persoane care să-i ofere gaze naturale ieftin pentru combinatele de îngrăşăminte chimice pe care le deţine în România.

Problema nu este că justiţia a respins de câteva ori până în prezent cererile de eliberare condiţionată depuse de avocaţii miliardarului. Ci faptul că acesta mai este cercetat într-un alt caz penal legat tot de acţiunile întreprinse pentru a-şi asigura un preţ bun pentru gazele utilizate de combinatele sale. Este vorba de „Dosarul Romgaz“, unde, susţin procurorii, Varujan Vosganian (în perioada decembrie 2006 – decembrie 2008) şi Adriean Videanu (în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010), în calitate de miniștri, au aprobat, semnat şi susținut diverse acte normative în scopul sprijinirii intereselor financiare ale grupului de firme deţinut de Niculae. În plus, ei sunt acuzaţi că au utilizat Romgaz SA în interesul privat al Interagro SA, acordând ilegal reduceri substanțiale de preţ, precum şi gaze naturale exclusiv din producția internă. Asta în ciuda faptului că Interagro înregistra debite istorice la plata gazelor consumate, reprezentând aproximativ 70% din bugetul anual al Romgaz. Investigatorii susţin că societatea naţională de gaze fusese transformată practic într-un furnizor al unui client privat privilegiat, fiind pus astfel în pericol sistemul energetic național.

Problemele penale, lipsa gazelor ieftine ori situaţia de pe piaţa internaţională au făcut ca toate cele şase fabrici de îngrăşăminte chimice ale lui Niculae (inclusiv Donau-Chem Turnu Măgurele din Teleorman) să se închidă în primăvara lui 2015 şi să rămână cu lacătul pe uşă până în prezent. Mai mult, Interagro SRL din Zimnicea, compania prin care Niculae îşi controla numeroase afaceri din zona agricolă, industrială şi comercială, şi care fusese în 2014 cea mai importantă companie teleormăneană, a intrat de curând în insolvenţă.

Impact direct

Şi se pare că declinul imperiului Niculae s-a simţit. Potrivit celor mai recente date ale Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP), în 2015 judeţul a înregistrat un produs intern brut pe cap de locuitor de 4.341 de euro. Practic, Teleormanul stă mai bine la acest capitol doar decât Mehedinţi, Botoşani, Giurgiu şi Vaslui. Şi mai rău este că anul trecut a fost printre foarte puţinele judeţe care şi-au văzut economia scăzând faţă de 2014. Şi nu cu foarte puţin, ci cu 2,1%. Pentru anii următori, prognozele sunt ceva mai încurajatoare: ar trebui să urmeze creşteri între 3,9% şi 4,5% pe an, care să ducă PIB-ul per capita la 5.488 de euro în 2018. Din păcate, nu suficient de mult pentru a scăpa din plutonul codaş.
Aceeaşi CNP le dă teleormănenilor şi alte veşti proaste: la finele anului rata şomajului era de 11% (cea mai mare din ţară). Ea ar urma să scadă treptat, până la 9% în decembrie 2018, însă tot va rămâne mult peste nivelul considerat sănătos de 3-4%. Salariul mediu net a atins 1.434 de lei anul trecut (în creştere cu 8,6% faţă de 2014). La acest capitol judeţul stă un pic mai bine, fiind peste Vrancea, Neamţ, Vaslui, Vâlcea, Caraş-Severin, Covasna, Harghita, Bihor, Bistriţa-Năsăud sau Maramureş. Leafa medie ar urma să continue să crească destul de mult, atingând 1.750 de lei în 2018.

Nici informaţiile de la Institutul Naţional de Statistică nu sunt tocmai încurajatoare: în 2015 producţia industrială în judeţ s-a contractat cu 17,5% faţă de anul precedent, iar în primele zece luni ale anului trecut exporturile realizate de firmele locale au totalizat doar 148 de milioane de euro, cu aproape 20% mai puţin faţă de nivelul de 182 de milioane de euro atins în ianuarie-octombrie 2014. Şi în zona imobiliară se observă o scădere: în 2014 s-au emis 249 de autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în timp ce anul trecut numărul lor a scăzut la 213. Singurele veşti bune au venit dinspre un sector care nu prea contează în economia judeţeană: umărul de turişti sosiţi în unităţile de cazare a crescut de la 11.500 în 2014 la 13.200 în 2015 (respectiv cu aproape 15%).

Singura soluţie

Între 1991 şi 31 decembrie 2015, investiţiile străine nete în Teleorman au fost de 62 de milioane de euro (plasând-l pe un nedorit loc 36 în ţară la acest capitol). În ciuda faptului că este la doar câteva zeci de kilometri de Bucureşti, de care îl leagă un drum european şi o magistrală de cale ferată, şi în ciuda faptului că este mărginit de Dunăre (ceea ce asigură accesul la cel mai ieftin mijloc de transport, cel naval), judeţul nu a reuşit să atragă decât o mână de companii de peste hotare. Cel mai cunoscut reprezentant este producătorul japonez de rulmenţi Koyo, care operează o fabrică la Turnu Măgurele.

Unii spun că de vină este corupţia endemică. Alţii dau vina pe lipsa forţei de muncă, din care o parte a plecat în străinătate, iar alta a migrat la Bucureşti sau preferă să facă naveta în Capitală. Ceea ce este cert este că, din datele existente, în prezent nu este în dezvoltare sau măcar în pregătire nici un proiect privat de anvergură pentru Teleorman. Iar dacă nu se vor găsi repede nişte investitori serioşi (fie ei străini sau autohtoni) care să ia locul firmelor lui Ioan Niculae aflate la ananghie, judeţul din sudul ţării are mari şanse să treacă pe ultimul loc în clasamentul economic naţional.

RISC Dacă direcţia în care merge economia locală nu se schimbă, judeţul este în pericol să rămână pentru multă vreme pe unul din ultimele locuri din ţară.

Consiliul judeţean Teleorman a fost condus 12 ani de LIviu Dragnea, considerat un baron local de presă

2,1%
Cu atât a scăzut produsul intern brut pe cap de locuitor în Teleorman în 2015 faţă de anul anterior. Doar trei judeţe au raportat scăderi ale PIB-ului, judeţul de lângă Dunăre fiind cel mai afectat

1,59
miliarde de lei a fost cifra de afaceri a Interagro SRL Zimnicea în 2014, firma ocupând locul întâi în judeţ la această categorie. În februarie 2016, firma a intrat oficial în insolvenţă ca urmare a datoriilor acumulate