Telescopul James Webb descoperă o anomalie cosmică
Telescopul spațial James Webb (JWST) a descoperit un nou semn că există ceva în neregulă cu modelul nostru de univers. Tensiunea Hubble, o problemă pe care oamenii de știință o numesc creșterea cosmosului în ritmuri diferite, se potrivește îndeaproape cu cel mai bun model actual al universului nostru, în timp ce cele luate mai aproape de Pământ amenință să îl rupă.
Un nou studiu care utilizează lumina deformată gravitațional a unei supernove aflate la o distanță de 10,2 miliarde de ani lumină a dezvăluit că misterul ar putea fi aici pentru mult timp. Cercetătorii și-au publicat concluziile într-o serie de articole în The Astrophysical Journal, transmite LiveScience.
Două metode contradictorii pentru măsurarea constantei Hubble
În prezent, există două metode de referință pentru calcularea constantei Hubble: examinarea micilor fluctuații ale fondului cosmic de microunde, care a permis astronomilor să deducă o rată de expansiune de aproximativ 67 de kilometri pe secundă pe megaparsec (km/s/Mpc), care corespunde îndeaproape predicțiilor făcute de modelul standard de cosmologie.
Cu toate acestea, cea de-a doua metodă, care măsoară distanțe mai apropiate cu ajutorul stelelor pulsatoare numite variabile Cefeide, contrazice acest lucru – returnând o valoare uimitor de mare de 73,2 km/s/Mpc.
Implicațiile descoperirilor recente asupra energiei întunecate
Această discrepanță poate părea superficială, dar este suficientă pentru a contrazice complet predicțiile făcute de modelul standard. Conform modelului, o entitate misterioasă cunoscută sub numele de energie întunecată ar trebui să conducă expansiunea universului la o rată constantă, însă noile descoperiri schimbă situația și îngreunează această înțelegere.
În cadrul noilor studii, astronomii au îndreptat camera în infraroșu apropiat a JWST (NIRCam) către clusterul de galaxii PLCK G165.7+67.0, cunoscut și sub numele de G16, situat la 3,6 miliarde de ani lumină de Pământ.
Ei au observat trei puncte distincte de lumină care proveneau de la o singură supernovă de tip IA, a cărei lumină fusese amplificată și curbată, sau lentile gravitaționale, de o galaxie din fața sa.
