cunoscuta, poti sa-ti prezinti singur produsul. Cel mai bun lucru este ca televiziunea nu are nimic de protestat atata timp cat producatorul plateste spatiul pe care ii este difuzat materialul. Cresterea cu 40% a numarului de emisiuni difuzate in 2005 fata de 2004 sustine disponibilitatea televiziunilor de a produce venituri din aceasta struto-camila TV.
Teleshoppingul nu a fost inventat in Romania si majoritatea companiilor care difuzeaza in acest moment productii de acest gen sunt straine. Statele Unite pentru inceput si tarile occidentale mai apoi au sesizat capacitatea financiara a teleshoppingului si, in consecinta, televiziunile specializate au devenit un lucru obisnuit. Pornind de la forme inedite, cum ar fi prezentarea de produse in cadrul unor emisiuni de succes, teleshoppingul a ajuns sa fie prezent pe 14 canale romanesti, dupa ce in 2004 era difuzat pe noua statii. Preferatele acestor programe sunt primele patru canale, Pro TV, TVR1, Antena1 si Acasa. Cele patru statii difuzeaza zilnic 130 de minute de teleshopping din media generala de 202 minute. Pe de alta parte, statiile mici au inceput sa muste si ele din aceasta placinta si sa difuzeze scurte reprize de teleshopping. In clubul ultimelor venite se inscriu OTV, cu o medie de 13 minute zilnic, Favorit TV si TVRM, cu cate un minut pe zi.
Intrebarea care se pune este: cine sunt cei dispusi sa priveasca un astfel de program? La o audienta medie de 32.000 de persoane pe minut de la inceputul anului, vanzatorii nu duc lipsa de clientela, chiar daca programarea difuzarilor acopera unele dintre cele mai ingrate segmente orare. S-ar putea crede ca audienta teleshoppingului este formata in mare parte din public inactiv, trecut de varsta de 49 de ani. Nimic mai fals! Aproape 47% din telespectatori au varsta cuprinsa intre 18 si 49 de ani, iar cei trecuti de 50 de ani constituie doar 33%. Preponderent feminin, cu un procentaj care depaseste 51%, publicul teleshoppingului releva si alte date deosebit de interesante. Numai putin de 55% din cei interesati de astfel de programe sunt casatoriti si provin in proportie de 44% din orasele mici, cu mai putin de 100.000 de locuitori. 58% din ei sunt absolventi de liceu, iar 64% nu sunt principalul cumparator de produse din cadrul familiei din care fac parte. Cu alte cuvinte, succesul programelor de teleshopping se bazeaza pe dorinta celor care nu prea au acces la centre comerciale dezvoltate, dar isi doresc sa cumpere produse pe care le considera de top. Structura sociala din Romania, cu zone masive care penduleaza intre pre-urban si rural, sustine cresterea teleshoppingului, care are toate sansele sa supravietuiasca celor mai multor dintre programele populare astazi.
Si cum orice succes degenereaza in forme care mai de care mai ciudate, nici teleshoppingul nu a scapat de variatii. Un programel moderat de fete atinse de logoree speculeaza la maximum inclinatia telespectatorilor plictisiti de viata si dornici de un „teleshopping al mintii“. Astfel ca, pentru un apel telefonic cu tarif piperat, telespectatorul poate intra in discutie cu tanara moderatoare si sa isi cumpere in direct dreptul la prosperitate. Evident, totul dupa un test in care telespectatorul trebuie sa numere diverse imagini care apar in spatele prezentatoarei sau sa construiasca diverse cuvinte complexe gen „ciorap“ ori „cravata“.
Forma cronicizata a bolnavilor de televizor, teleshoppingul nu si-a spus inca ultimul cuvant. Musterii exista din belsug, iar strategii din televiziuni incearca sa profite din plin de aceasta situatie si au anuntat ca in curand se va lansa o televiziune dedicata intru totul acestui fenomen. Ramane de vazut daca interesul telespectatorilor fata de un program de teleshopping este generat de statia care il difuzeaza sau audienta va cauta special programul de cumparaturi in direct.