Nu se întâmplă prea des ca jurnaliştii şi profesia lor să facă obiectul atenţiei unui intelectual cu greutate – şi cu atât mai puţin al unui sociolog de prim rang, care să scrie, apoi, o carte întreagă despre acest subiect. De regulă, intelectualii deplâng influenţa mediilor de informare în masă atunci când examinează starea societăţii, fără să se gândească, în general, prea mult. Blamarea presei pentru mai tot ceea ce se întâmplă rău în lume a devenit un fel de exerciţiu obligatoriu pentru orice intelectual care se respectă, chiar dacă reflecţia asupra subiectului e adesea mult prea grăbită şi, prin urmare, riscă să ajungă, de cele mai multe ori, la concluzii nejustificate – când nu aberante de-a dreptul!
Apar însă, din când în când, cărţi care iau lucrurile în serios, chiar dacă blamul îndreptat asupra ziariştilor e o temă care revine constant. În 1996, când a apărut „Despre televiziune“, un mic volum de sociologie a mass-mediei semnat de un intelectual de frunte al Franţei, presa din Hexagon a luat foc. Cartea lui Pierre Bourdieu (1930-2002), considerat pe atunci, practic de toată lumea, cel mai important sociolog francez în viaţă, a părut pentru mulţi o condamnare fără drept de apel a televiziunii, mediul de informare cu cel mai puternic impact cunoscut vreodată.
Reproşurile adresate autorului nu erau cu totul lipsite de îndreptăţire. În primul rând, ceea ce afirma Bourdieu nu era deloc ceva nou. Forţa televiziunii de a modela agenda publică conform deciziilor editoriale ale directorilor de programe, „aplatizarea“ jurnalelor TV prin conformism (toată lumea dă aceleaşi ştiri, ca să nu piardă în faţa concurenţei, rezultatul fiind un amestec de senzaţionalism şi ştiri fără relevanţă) sau funcţionarea complicatelor reţele de putere care leagă, uneori prin complicităţi extrem de subtile, politica de mass-media erau, toate, teme la ordinea zilei. În al doilea rând, analizele de ordin general ale autorului nu se potriveau neapărat cu o realitate mediatică greu de redus la categorii analitice clare. Şi totuşi, „Despre televiziune“ nu e deloc o carte rea, dimpotrivă.
Mass-media, un câmp cu graniţe foarte întinse
În esenţă, Bourdieu consideră mass-media (ca şi alte domenii ale vieţii sociale şi culturale) drept un câmp, adică – simplificat spus – un sistem de relaţii de putere între diferiţi actori sociali (fiecare dintre aceştia ocupând o anumită poziţie în sistem), cu reguli proprii de funcţionare internă şi o relativă independenţă faţă de celelalte câmpuri – cum ar fi cel al politicii sau al artei. Ei bine, perspectiva autorului asupra acestui „câmp al jurnalisticii“ nu e deloc roz: mai întâi, mass-media este, pentru sociologul francez, un câmp extrem de larg, cu graniţe foarte întinse; efectele sale se resimt atât în perimetrul politicii, al vieţii publice, cât şi al artei şi chiar al ştiinţei.
Cea mai serioasă acuzaţie îndreptată de sociologul francez în direcţia televiziunii este (deloc surprinzător pentru un gânditor de stânga) „depolitizarea“ agendei editoriale, în sensul deresponsabilizării publicului prin „doparea“ lui cu subiecte lipsite de importanţă efectivă. Bourdieu lansează o adevărată salvă de critici împotriva televiziunii, iar ceea ce face ca argumentele lui să fie demne de urmărit e faptul că, în ultimă instanţă, relele acestui mediu de informare nu ţin de un context istoric sau economic anume, ci de însăşi natura câmpului jurnalistic. Apelul resemnat al sociologului la responsabilitate nu are, probabil, sorţi de izbândă.
Editura ART 176 pagini PREŢ: 15 LEI
Bestseller
PSEUDOMEMORIILE UNUI GENERAL DE SECURITATE este o carte-document care reuneşte notele informative ale Securităţii fie scrise, fie semnate de un fost general pe nume Tănase Evghenie. Volumul cuprinde o selecţie de materiale din arhivele CNSAS, precum şi două ample studii introductive.
Editura Humanitas
288 pagini
PREŢ: 26 LEI
Roger Penrose, profesor de matematică la Universitatea Oxford, un nume de primă mărime în fizica matematică, încearcă să demonstreze în MINTEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE că mecanica cuantică joacă un rol esenţial în descrierea modului de funcţionare a creierului uman. O carte pe cât de celebră, pe atât de dificilă.
Editura Tehnică
848 pagini
PREŢ: 54,5 LEI
Annie Bentoiu, soţia compozitorului Pascal Bentoiu, şi-a publicat memoriile din perioada 1944-1947 sub titlul TIMPUL CE NI S-A DAT. Cartea este una dintre cele mai bune apariţii din literatura memorialistică românească de după 1990, un text care rememorează şocul dispariţiei unei întregi lumi sub comunism.
Editura Humanitas
312 pagini
PREŢ: 27 LEI
