Concurenta intre firmele romanesti de televiziune prin cablu a imbracat in anii de pionierat ai acestei industrii, forme desprinse parca din filmele cu gangsteri. Nici o metoda nu a fost considerata prea dura in lupta pentru teritoriu. Agentii care mergeau din usa in usa incercand sa incheie contracte prezentau mai intai deficientele concurentei, si, dupa aceea, avantajele propriei companii. Au fost cazuri in care salariatii unei firme se travesteau, folosind uniforme identice cu cele ale concurentilor, si apoi incercau sa-i scoata din sarite pe clientii acestora. Cea mai simpla metoda si cea mai des folosita a fost taierea efectiva a cablurilor celorlalti competitori. Au fost „anii de aur” ai cablistilor. Toate aceste proceduri au incetat in momentul in care s-a trecut la acordarea unor licente de emisie pe zone bine delimitate. Viata cablistilor a fost mult usurata, eforturile necesare impunerii pe piata fiind acum concentrate in directia celor care acordau licentele. Multi consumatori au nimerit insa din lac in put. Ghinionistii care locuiesc intr-un cartier sau oras a carui licenta a fost adjudecata de o firma neserioasa sunt obligati sa accepte un semnal slab, casieri impertinenti sau pachete de programe neatractive.
Totusi, aceasta strategie, de acordare a licentelor pe zone, este utilizata in majoritatea tarilor europene. „Acordarea licentelor pe zone este in interesul general al publicului, chiar daca unii dintre consumatori se considera frustrati. Nu are rost sa se dubleze infrastructura, ci este necesara o concentrare asupra zonelor inca neacoperite. In Suedia si Finlanda, unde nu este nevoie de nici o licenta, lucreaza 4-5 societati pe aceeasi strada, dar acest lucru nu se oglindeste in preturi. Din punct de vedere national este mai eficient sa se lucreze cu licente”, spune Genevieve Toussaint directoare a departamentului Euro Media Activities din cadrul Comisiei Europene.
Cablistii vor concura RomTelecom
Potentialul afacerilor cu retele de televiziune prin cablu este urias. Lasand la o parte profiturile deosebite care se realizeaza prin difuzarea de programe tv, viitorul va crea cablistilor oportunitati extraordinare. Extinderea utilizarii Internetului este doar una dintre ele, insa marea lovitura pentru care se pregatesc firmele prin cablu este pierderea, in anul 2003, a monopolului detinut de RomTelecom in domeniul telefoniei vocale. Firmele care detin retele performante vor putea ori sa le utilizeze pentru a oferi astfel de servicii, ori sa le vanda la preturi foarte bune companiilor de telefonie care vor sa intre pe piata. Directorul general al uneia dintre firmele din domeniu ne-a declarat ca pretul de piata la care se cumpara o retea de televiziune prin cablu ajunge la 150 USD/abonat. Investitiile in realizarea unei retele difera de la caz la caz. Costurile sunt mult mai mari in mediul urban decat in cel rural. „Costul unei retele urbane moderne bidirectionale (comunicare in dublu sens), cu o frecventa de cel putin 720 MHz, cu o conformatie tip stea, se ridica la 70-130 USD, fara a lua in calcul ingroparea retelei. In mediul rural, costurile mari datorate distantelor dintre case se scad prin utilizarea de materiale slabe calitativ. Retelele sunt in cascada si au in cel mai bun caz o frecventa de 300 MHz.”, afirma Mircea Suciu presedintele Asociatiei Profesionale Romane de Comunicatii prin Cablu (APRCC).
Profitul net al unei firme de televiziune prin cablu este conform calculelor APRCC, de circa 25%, din cifra de afaceri. Acesta depinde in mod direct de valoarea investitiilor initiale. Cu cat reteaua este mai performanta, cu atat sunt necesare mai putine interventii in timpul exploatarii. In strainatate, profitul net este de aproape 50% din cifra de afaceri. Practic, o firma romaneasca cu 10.000 de abonati are o cifra de afaceri lunara de 30.000 dolari, profitul net fiind de 7.500 dolari. Banii ii permit patronului sa traiasca bine, dar sunt absolut insuficienti pentru investitii. Exista cateva firme mari, cum ar fi grupul Astral sau RCS, cu sute de mii de abonati si cu cifre de afaceri lunare in jur de un milion de dolari, care au posibilitatea sa inghita firme mici si sa investeasca in echipament de calitate. Companiile straine nu sunt inca interesate de afacerile transmisiunilor prin cablu din Romania, insa exista giganti in domeniu care au puterea financiara sa penetreze pe piata in orice moment.
Procentul de gospodarii conectate la televiziunea prin cablu din totalul gospodariilor cu televizor era in februarie ‘99, conform unui sondaj Audimas de 50,6%. Media pe Uniunea Europeana este de 27,1%, extremele fiind atinse de Belgia, cu 100,7% (multe gospodarii au contract cu mai multe firme) si Italia, cu un procent sub 1% datorat pretului foarte mare al abonamentelor.
O greseala „corecta”
Conform unui studiu IMAS, in prezent, in Romania, 3,17 milioane de persoane sunt conectate la televiziunea prin cablu. Conform datelor detinute de firmele din domeniu exista insa doar 2,5 milioane de abonati. Nu este nici o greseala.” Exista trei categorii de persoane conectate, dar neinregistrate. Cea mai importanta este cea a abonatilor nedeclarati de firme pentru a plati mai putin fiscului si canalelor codate, gen Discovery. Firmele respective fac si concurenta neloiala, companiilor corecte. Doar in mediul rural exista sute de companii cu 50, maximum 200 de abonati, neinregistrate. Alta categorie o reprezinta cei bransati ilegal, iar in al treilea rand avem ” abonatii uitati”, care nu mai platesc de mult abonamentul, dar care nu au fost inca debransati de la retea”, declara Mircea Suciu.