Americanii se confruntă încet, dar sigur, cu o nouă realitate în relațiile de putere la nivel mondial, care vor defini și traiectoria politicii externe a SUA pe viitor.
Strategia de securitate națională a SUA din 2017 și Strategia de apărare națională din 2018 marchează o recunoaștere nu numai de către actuala administrație, ci și de o serie de entități guvernamentale și din sectorul privat că fanfaronada din ce în ce mai mare a Chinei justifică o altă abordare față de această țară, potrivit unei analize publicate de NationalInterest.org.
Deși netestată în luptă timp de patru decenii, armata Chinei este unul dintre motivele pentru care chinezii se simt din ce în ce mai puternici și stăpâni pe ei.
Armata Populară de Eliberare (PLA) s-a modernizat, este clar. Și ar putea deveni un instrument atractiv pentru liderii chinezi care caută opțiuni pentru a rezolva dezacordurile regionale. În timp ce factorii de decizie și legiuitorii americani angajează resursele contribuabililor în tot felul de proiecte – poate că a venit timpul ca americanilor să li se atragă atenția cu privcire la PLA. De răsfoit în acest sens și „Raportul anual către Congres: Dezvoltări militare și de securitate care implică Republica Populară Chineză 2019”, alcătuoit de Biroul secretarului apărării și lansat joi.
Timp de aproape două decenii, considerațiile anuale ale acestui raport au servit ca cea mai esențială și probabilă sursă accesibilă pentru înțelegerea PLA. Un raport care a servit în primul rând ca resursă pentru analiștii militari și a devenit din ce în ce mai util pentru un public mai larg care încearcă să înțeleagă obiectivele strategice ale Chinei.
Conform NI,rRaportul din acest an acoperă trei domenii care ar trebui să fie de interes perntru cei preocupați de apărarea intereselor americane în următoarele câteva decenii. În primul rând, raportul oferă un context strategic, menționând că PLA este doar un aspect al puterii chineze în expansiune și funcționează dincolo de granițele Chinei într-un mod foarte limitat în comparație cu alte pârghii de putere. Astfel, sunt arătate eforturile chineze de a dezvolta „brokeri de putere” sau centre de influență pentru interferența în activitățile suverane ale altor națiuni, în ciuda poziției declarate a Beijingului de non-interferență în treburile altora. În al doilea rând, raportul oferă detalii despre eforturile de restructurare militară ale președintelui Xi Jinping și mobilizarea resurselor în societatea chineză pentru a construi o forță capabilă să lupte în războaiele regionale. Conceptele și capacitățile PLA includ forțe militare și para-militare care operează sub pragul războiului, cum ar fi prezența sporită în apele contestate ale flotelor de pescuit și sprijinul acordat navelor militare și militare maritime. Aceste operațiuni ar putea declanșa conflicte în momentul în care o altă parte ce revendică apele contestate, precum Filipine, Vietnam sau Japonia, va reacționa.
În al treilea rând, raportul oferă o viziune de ansamblu necesară asupra perspectivelor chineze, fără a fi însă prea alarmist. Liderii chinezi se tem de poziția competitivă reflectată în strategiile de securitate și apărare ale SUA, notează raportul. Înțelegerea percepțiilor asupra amenințărilor Chinei este esențială pentru dezvoltarea strategiilor de descurajare a conflictelor.
Important este însă că raportul subliniază importanța menținerii unor linii de comunicații deschise între armata SUA și PLA, cu contacte menite să „mențină o relație constructivă, orientată spre rezultate, cu China”. În timp ce Departamentul Apărării nu dorește să ajute PLA să devină mai letală și mai performantă, ușile Pentagonului rămân deschise pentru rezolvarea problemelor legate de forțele SUA și chineze care operează în Indo-Pacific și pentru a evita neînțelegerile în caz de criză.