Pentru a putea pune bani deoparte, un jucător trebuie să câştige peste 100.000 de euro anual, aproximativ 70.000 de euro fiind suma la care se ridică cheltuielile anuale.
Către sfârşitul anilor ‘90, tenisul românesc a început să prindă obiceiurile vestice. Astfel, jucătorii sportului alb au început să încheie contracte de impresariat, de multe ori, chiar cu foşti jucători de tenis (cum este cazul lui Ion Ţiriac) sau cu experienţă în managementul sportiv. La acea vreme, lipsa banilor necesari pentru demararea businessului i-a determinat pe managerii autohtoni să apeleze la ajutorul unor oameni de afaceri pentru a pregăti viitorii campioni ai tenisului. „Am reuşit să obţin sprijin financiar pentru a începe colaborarea cu Victor Hănescu de la un om de afaceri străin, actualmente cu cetăţenie română“, spune Gabriel Poloni, managerul jucătorului de pe locul 151 mondial.
Ce presupune un contract de management? Pentru început, stabilirea unui comision pentru impresar, care variază între 20% şi 25% din valoarea contractului. Acesta, semnat de obicei pe o perioadă nedeterminată, stipulează că jucătorul este cel care suportă integral costurile unei deplasări la o competiţie sau antrenament. Tot el va plăti şi preparatorul fizic care adesea face deplasarea la turnee cu managerul şi concurentul.
Scopul unui manager este de a promova jucătorul cât mai bine posibil. Odată ajuns la profesionişti, primul pas în activitatea sportivă a unui jucător de tenis este semnarea unui contract cu o firmă de echipament sportiv şi mai apoi un contract de publicitate. Acestea sunt puse însă permanent sub semnul incertitudinii de starea fizică a jucătorului. Dacă în SUA, de exemplu, un jucător poate pierde câteva milioane de dolari de pe urma unei accidentări, nici în România sumele puse în joc nu sunt neglijabile, ajungând până la 500.000 de euro.
Un exemplu este cazul lui Victor Hănescu, care, potrivit lui Poloni, în urma unei accidentări suferite în 2005, „a pierdut câteva contracte bune de publicitate“ cu un dealer auto (Porsche), o companie de telefonie mobilă şi o instituţie financiară. Pierderile estimate de impresar în acest caz au fost de aproximativ 300.000 de euro.
Dacă în urmă cu câţiva ani impresariatul era considerat un moft, în prezent, este recomandat ca fiecare jucător să aibă un manager sau să fie afiliat unei agenţii de management, care să se ocupe de promovarea sa. Marea majoritate a managerilor români lucrează în parteneriat cu agenţii din străinătate, cel mai adesea din SUA.