Dar aceasta poate fi în curând realitatea, având în vedere dificultățile din jurul revenirii SUA la JCPOA (Planul comun de acțiune cuprinzător; n. trad.), aşa cum este cunoscut acordul nuclear semnat de marile puteri și de regimul de la Teheran. Statului evreu îi va rămâne să decidă dacă acceptă puterea atomică a statului șiit sau optează pentru acțiune militară, cu mari șanse de eșec.

Riscuri politice la nivel internațional

Două dintre principalele companii de consultanță privind riscul politic lucrează cu un scenariu în care guvernul Biden și noul guvern iranian al conservatorului Ebrahim Raisi nu ar ajunge încă la un acord în 2021. În evaluarea Eurasiei, perspectivele s-au înrăutățit odată cu alegerea lui Bagheri Kani ca negociator în noul guvern iranian. El este „un opozant înflăcărat al acordului și al negocierilor pentru o revenirea americană. El este, de asemenea, cunoscut de oficialii americani pentru pozițiile sale inflexibile pe vremea când era negociator la președinția lui Mahmoud Ahmadinejad”.

Hani Sabra, de la compania de consultanţă Alef, a scris într-un raport către clienți că „strategia iraniană pare să fie exercitarea unei presiuni maxime asupra SUA prin accelerarea programului său nuclear, astfel încât o criză iminentă să forțeze concesii suplimentarea din partea SUA. De partea americană, aceste mişcări îi fragilizează pe susţinătorii unei reveniri rapide la JCPOA în cadrul administraţiei Biden. În consecință, revenirea la acordul nuclear este scenariul cel mai puțin probabil”. Pe scurt, negocierile riscă să eşueze. Dacă se vor scufunda definitiv, Iranul se va îndrepta, evident, spre capacitatea de a produce bomba atomică, scrie oglobo.

Vina este a lui Trump

Vina este mai ales a lui Trump, care a scos SUA din JCPOA, în ciuda succesului acordului. Iranul optase în 2015 să renunțe la programul său nuclear. Prin decizia republicanului, totuși, Teheran și-a mărit capacitatea îmbogățire a uraniului și nu a fost niciodată atât de aproape de dezvoltarea capacității de fabricare de armament atomic.

De asemenea, țara s-a obișnuit să trăiască cu sancțiunile americane. Acest lucru nu este nou. Încearcă să se apropie tot mai mult de China și de Rusia. Chiar și în Orientul Mijlociu, regimul de la Teheran a stabilit un canal de dialog cu Arabia Saudită prin Irak. SUA, la rândul lor, nu sunt considerate o amenințare militară după ce nu au făcut nimic la anexarea Crimeei de către Rusia și acum cu procesul eșuat de retragere din Afganistan. În plus, iranienii știu că Saddam și Kadhafi, fără arme nucleare, au fost răsturnaţi. Kim Jong-un, cu bombele sale atomice, rămâne ferm în Coreea de Nord.

Având în vedere acest scenariu, istoricul israelian Benny Morris, unul dintre cei mai respectați din ţară, a scris în „Haaretz” că Israelul, care deţine arme atomice, se află în faţa a două opțiuni: „fie îşi foloseşte rachetele și armele pentru a distruge instalațiile nucleare iraniene, fie  coabitează cu un Iran nuclear” – prima opțiune ar putea duce la un război regional gigantic, cu mii de morți. Se pare că Iranul și-a făcut deja calculele: de ce să închei un acord cu Biden dacă Trump se poate întoarce în 2024? Și uitaţi cum l-a tratat Trump pe dictatorul nord-coreean, mergând în întâmpinarea lui și tratându-l ca pe un om de stat? Acum, Israelui îi revine să-și facă socotelile. Poate că rezultatul ecuației va fi un război.