Escaladarea tensiunilor cu Rusia aduce în prim-plan o realitate incomodă pentru liderii europeni: Vladimir Putin deține toate atu-urile când vine vorba de nevoile energetice ale Europei. Uniunea Europeană importă 35% din gazele naturale din Rusia. Pe măsură ce state ca Țările de Jos și Germania au încetinit producția internă de combustibili fosili în ultimele decenii, fie din cauza rezervelor epuizate, fie din cauza politicilor de mediu, Europa s-a îndreptat cu pași grăbiți spre importuri ieftine și semnificativ de mari de gaz rusesc, esențial pentru electricitate și încălzire.
Riscurile acestei dependențe de gazul rusesc, o sursă constantă de îngrijorare pentru SUA și Europa, au început să se concretizeze în ultimele luni, arată o analiză pentru Time, semnată de Ciara Nugent.
Un conflict militar cu Ucraina poate sufoca și mai mult aprovizionarea
Prețurile gazelor naturale aproape s-au triplat anul trecut, după ce cererea a explodat, în urma încheierii lockdown-urilor impuse de pandemie, aruncând Europa în cea mai gravă criză energetică din anii 1970.
Agenția Internațională pentru Energie spune că Rusia a înrăutățit situația prin limitarea deliberată a exporturilor de gaze. Un conflict militar cu Ucraina poate sufoca și mai mult aprovizionarea, aducând după sine câteva luni, dacă nu chiar ani, extrem de dificile pentru Europa.
O rampă de lansare pentru a regândi relația Europei cu gazele
Dar unii militanți ecologiști văd în asta partea plină a paharului. Acest moment, susțin ei, ar putea să fie un semnal de alarmă pentru Europa cu privire la riscurile unei lumi alimentate cu combustibili fosili. „Dacă Europa nu dorește să fie expusă unor astfel de riscuri geopolitice, trebuie să-și reducă dependența de gazele naturale cât mai repede posibil”, spune Euan Graham, cercetător în tranziția gazelor la grupul de reflecție climatică E3G. „Ar trebui să acționeze ca o adevărată rampă de lansare pentru a regândi relația Europei cu gazele”.
Germania, centrul de greutate al UE și una dintre țările cele mai dependente de gazul rusesc, a încercat de mult să-și fixeze politica externă și nevoile energetice ca probleme complet separate. Dar noul guvern de la Berlin a semnalat că ar putea să suspende autorizarea Nord Stream-2, conducta care ar fi stimulat importurile de gaze din Rusia.
Dacă Rusia invadează Ucraina și intră într-un conflict militar cu NATO, prețurile gazelor naturale s-ar putea dubla, după nivelul lor deja ridicat, spune Massimo Di Odoardo, vicepreședinte Wood Mackenzie. „Nu se știe cât mult vor crește prețurile și nici ce ar putea face Europa pentru a preveni aceste creșteri”, adaugă el.
Europa ar putea rezista aproximativ șase săptămâni
Marea teamă a UE este că sancțiunile SUA, care ar putea limita capacitatea Rusiei de a utiliza dolari sau sisteme de plată internaționale, ar îngreuna achitarea comenzilor de gaze naturale și ar cauza blocaje. În cel mai rău caz, dar mai puțin probabil, Rusia ar putea riposta la sancțiuni reducând în mod deliberat fluxurile de gaz către Europa. „În cazul unui Armaghedon, în care Rusia ar înjumătăți exporturile”, subliniază Di Odoardo, „Europa ar putea rezista aproximativ șase săptămâni, pe vreme rece, cu nivelul de stocare pe care îl are”, înainte ca întreruperea și raționalizarea curentului să înceapă în unele țări.
În plus, există potențialul de deteriorare a infrastructurii și operațiunilor de gaze din Ucraina, prin care circulă aproximativ o treime din exporturile rusești către Europa. Asta ar provoca perturbări mari ale pieței, ceea ce ar duce, probabil, la creșterea prețurilor.
O soluție: reactivarea centralelor pe cărbune
Pe termen scurt, Europa are puține opțiuni pentru a trece de la gazele naturale rusești la altă variantă. Între rezervele reduse, termene lungi pentru noi proiecte și ambițiile UE în materie de energie verde, va fi aproape imposibil pentru Europa să-și intensifice semnificativ propria producție de gaze naturale. Blocul comunitar ar putea reactiva, parțial, centralele pe cărbune recent dezafectate. subminându-și astfel propriile obiective privind emisiile de carbon. În opinia lui Wood Mackenzie, o astfel de reactivare ar furniza, în cel mai bun caz, aproximativ 10% din energia electrică generată în prezent de gazele naturale. Și, când vine vorba de încălzire, milioane de locuințe din toată Europa nu au altă alternativă decât să folosească gazul natural.
Singura opțiune a Europei de a face față impactului imediat al scăderii aprovizionării cu gaz ar fi să caute importuri de gaz natural lichefiat (GNL), care poate fi adus de la mari producători precum SUA și Qatar. Administrația Biden poartă deja discuții pentru a ajuta Europa să facă asta. Dar producția acestor țări poate fi crescută doar marginal, spun analiștii, astfel încât Europa ar concura cu țările asiatice pentru aprovizionare. Acest lucru ar putea provoca creșteri ale prețurilor globale.
Pe termen lung însă, reducerea dependenței Europei de gazele naturale va însemna extinderea cât mai rapidă a energiei regenerabile pentru producția de electricitate, precum și revizuirea clădirilor pentru a utiliza tehnologii curate de încălzire, cum ar fi pompele de căldură.
Proiectele de energie curată și eficiență energetică nu vor rezolva criza energetică a Europei în următoarele câteva luni. Dar, pentru liderii regiunii, lecțiile de azi vor modela, probabil, deciziile pentru anii următori.