Într-un text care poate fi interpretat drept evident, ipocrit și necesar în același timp, cele cinci puteri nucleare reprezentate în Consiliul de Securitate al ONU au difuzat, în timp ce tensiunile dintre Rusia și NATO în Europa cresc, un manifest prin care se angajează să nu poarte un război cu arme atomice, se arată în materialul publicat de Folha Online (Brazilia).
„Declarăm că nu pot exista învingători într-un război nuclear, care nu trebuie început niciodată”, se arată în text, adăugând că, „atâta vreme cât vor exista”, bombele „trebuie să servească doar în scopuri defensive, de descurajare împotriva agresiunilor și de prevenire a războiului” .
Cine sunt cele cinci semnatare ale documentului?
Documentul este semnat de SUA, Rusia, China, Regatul Unit și Franța, cele cinci puteri cu drept de vot și de veto în principala instanță a ONU (Organizația Națiunilor Unite). Nu întâmplător, țările care au câștigat cel de-al doilea război mondial și care au dobândit capacitate nucleară în timpul războiului rece.
Caracterul evident al textului este cunoscut de când SUA și Uniunea Sovietică de atunci au început să adune bombe în anii ’50. Un război cu arme termonucleare, chiar și la scară mică, este o amenințare existențială pentru omenire – într-o versiune globală, ar face civilizația așa cum o știm noi să fie imposibilă.
Aşadar, nimic mai firesc decât reafirmarea faptului că războiul este ilogic. Ipocrit, vor sublinia criticii, pentru că menține status quo-ul și prestigiul marilor puteri: mai sunt patru țări care deţin bomba, Israelul, Coreea de Nord, India și Pakistanul și, în mod semnificativ, niciuna dintre ele nu este semnatară a TNP (Tratatul de Neproliferare Nucleară).
Textul din 1968 îi înscăuna pe cei cinci membri ai Consiliului de Securitate ca state nucleare pentru că și-au detonat focoasele până în 1967. Aceste ţări sunt parte a TNP în condiții unice, în timp ce celelalte 186 de țări aderente renunță teoretic la cea mai distructivă tehnologie creată vreodată, scrie Folha Online.
Contextul în care a apărut acest document
Totodată, textul apare într-un moment în care în Europa se vorbește deschis despre pericolul unei confruntări între Rusia și forțele NATO, alianța militară condusă de SUA, din cauza impasului de la granițele Ucrainei.
Guvernul lui Vladimir Putin a concentrat peste 100.000 de oameni în regiune, în încercarea de a forța o soluție permanentă, care să împiedice aderarea ţării vecine la NATO, amenințăndu-i poziția geopolitică.
Întrucât anexase deja Crimeea și a promovat războiul civil în estul Ucrainei în acest scop în 2014, după ce guvernul pro-Moscova a fost răsturnat la Kiev, SUA au acuzat Kremlinul că pregătește o invazie.
Tensiunea trenează din luna noiembrie, iar negocierile pentru a discuta termenii unui ultimatum al lui Putin, plin de solicitări inaplicabile de către Occident, vor începe în următoarele zile. Rusul a discutat deja de două ori cu americanul Joe Biden despre această problemă.
Printre schimburile de acuzaţii se află și teama Rusiei că arme nucleare cu rază intermediară de acţiune, care fuseseră interzise în Europa printr-un tratat rupt de SUA în 2019, vor fi instalate în apropierea teritoriului său. Și amenințarea Kremlinului de a face același lucru.
„Este un progres, chiar dacă doar declarativ”
Astfel, manifestul dobândeşte un caracter urgent. Acesta ar trebui să fie citit la deschiderea celei de-a zecea conferințe de revizuire a TNP, care ar fi început marți (4 ianuarie) la New York, dar care a fost amânată probabil pentru luna august din cauza răspândirii variantei omicron a coronavirusului.
În text, puterile își reiterează angajamentul față de obiectivul central al TNP, care este reducerea riscurilor proliferării armelor atomice în lume. Dar accentul pus pe război în sine atrage atenția, deoarece conferă materialitate unei fantome care fusese uitată după dispariţia Uniunii Sovietice, în urmă cu 30 de ani.
„Este un progres, chiar dacă doar declarativ. Susține scopul defensiv, ceea ce este pozitiv, dar spune că vor juca acest rol cât timp vor exista. Este un semn că nu intenționează să scape de ele”, a declarat ambasadorul brazilian Sérgio Duarte, fost Înalt Reprezentant al ONU pentru Afaceri de Dezarmare.
Președinte al Pugwash, entitate căreia i-a fost conferit Premiului Nobel pentru Pace în 1995 pentru activitatea sa legată de neproliferare, Duarte afirmă că promisiunile sunt „mult sub” așteptările țărilor care s-au angajat să nu dețină arme nucleare prin intermediul TNP.
Problema Chinei
Se prezintă noi întrebări. China este o putere cu noi capacități pentru utilizarea armelor sale, precum rachetele hipersonice și faptul că operează așa-numita triadă nucleară: își poate arunca bombele din silozuri, de pe submarine și bombardiere, extinzând posibilitățile de represalii în caz de război.
Creșterea acestei forţe nu încă nu s-a produs din punctul de vedere al stocurilor de arme, deși SUA vorbesc despre un plan chinez neconfirmat de triplare a arsenalul în acest deceniu. În prezent, conform Federației Oamenilor de Știință Americani, unul dintre jaloanele din acest domeniu, există 320 de focoase chinezești – niciunul gata de utilizare.
Rușii deţin deja 1.600 de bombe strategice (pentru distrugerea unor ținte militare mari sau orașe) gata de a fi utilizate imediat, plus 2.897 în rezervă. Americani, 1.650 strategice și 100 de tactice (pentru acțiuni punctuale) pregătite, plus 1.950 în rezervă.
Francezii operează 280 de arme strategice gata de utilizare și stochează 10; britanicii au deja la îndemână 120 din cele 225 de bombe. Pakistanezii depozitează 165 de focoase, iar rivalii lor indieni – 160. Israelul, care este ambiguu cu privire la binecunoscutul său arsenal, deţine, potrivit federației 90 de focoase, iar Coreea de Nord poate jumătate din această cifră.
Există, de asemenea, o mișcare strategică de apropiere între Moscova și Beijing, în ciuda temerilor istorice, stimulate de războiul rece 2.0 purtat de Washington împotriva chinezilor. Liderul Xi Jinping a vorbit deja despre apărarea comună a celor două țări împotriva Occidentului.