Creșterea peste noapte a taxelor, impozitelor și a contribuțiilor e un coșmar pentru orice companie. Uitându-ne la poziţiile PSD, PNL și PDL în privinţa fiscalităţii, constatăm că ele sunt foarte diferite. Suntem departe de a avea un Pact asupra fiscalității, agreat de cele trei mari forțe politice. Iar pentru a ne putea reprezenta fiscalitatea în 2011, trebuie mai întâi să răspundem la întrebarea: ce forță politică va guverna România în 2011 și ce gândește ea despre fiscalitate?
Răspunsul mi se pare relativ clar: PDL. Fără PNL și fără PSD. Fiindcă este un an preelectoral, iar PSD și PNL – convinse că PDL nu mai contează în alegerile din 2012 și că pot obține, fiecare pe cont propriu, supremația în Parlamentul României în 2012 – consideră că lupta dintre ele pentru câștigarea electoratului are o miză mai mare decât o eventuală participare minoritară la guvernarea PDL. În aceste condiții, cu ceva compromisuri, pe ici, pe colo, PDL va putea guverna singur până în 2012.
În 2011, așadar, va conta doar ce gândesc PDL în materie de fiscalitate și FMI în termeni macroeconomici. Eu contez pe păstrarea TVA la 24%, menținerea cotei unice la 16%, creșterea bazei de colectare atât la impozite, cât și la contribuții sociale, eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri în paralel cu introducerea impozitului forfetar, prelungirea scutirii de impozit pe profitul reinvestit.
Mai contez și pe faptul că disciplina fiscală va crește. Îmbunătățirea colectării de taxe și impozite trebuie să facă parte din strategia guvernării. Dar ea nu trebuie să se îndrepte, așa cum a fost în 2010,  către  diminuarea cu orice mijloace a rambursărilor de taxe și impozite, împingând interpretarea legii dincolo de limite. Însă, dezechilibrul dintre cheltuielile publice, executate conform unui plan optimist de venituri, și o colectare sub plan a veniturilor va duce și în 2011 la agresivitate crescută a controlului fiscal. O îndulcire a situației poate veni de la stingerea reciprocă a creanţelor prin compensare, pe care Guvernul are în intenţie s-o reglementeze.

Efectul sondajelor asupra bugetului
Dar responsabilitatea bugetului României și a fiscalității nu aparține exclusiv Guvernului. Parlamentul, Curtea Constituțională pot lua decizii majore care să influențeze execuția bugetului României și, implicit, fiscalitatea. Din fericire, în 2011 încă vom fi sub umbrela FMI, care va tăia din elanul forțelor politice de a promova legi, fără niciun calcul de impact, care să afecteze semnificativ bugetul României (în general, majorări nefundamentate de cheltuieli, care nu pot decât să conducă la creșterea fiscalității pe termen scurt, pentru a le susține). Din nefericire, însă, fiind an preelectoral, pe lângă vectorii normali de creștere a cheltuielilor bugetare, în 2011 se va simți nevoia PDL de a strânge bani pentru campania electorală. Și, cu cât stai mai rău în sondaje, cu atât te costă mai mult să recuperezi simpatia electoratului. 
Faptul că jumătate din istoria recentă a României s-a desfășurat în condiții de campanie electorală distorsionează mult fiscalitatea, îndepărtând-o de la baza ei rațională și de la funcția ei strategică. Sunt de părere, ca mulți alții, că Ministerului Finanțelor și Consiliul Fiscal trebuie să intervină prin analize de impact ori de câte ori sunt promovate proiecte de legi și decizii care, direct sau indirect, pot aduce atingeri majore domeniului fiscalității. Aș îndrăzni să propun chiar elaborarea unei strategii fiscale pe trei ani sau, dacă există vreuna undeva într-un sertar, revizuirea acesteia, împreună cu mediul de afaceri. Dar acesta este mai degrabă un proiect pentru 2012-2013, după alegeri.

Capcana proiecțiilor prea optimiste
Sunt de părere că, pe ansamblu, fiscalitatea va avea o ușoară creștere în 2011. Un raport intern al Băncii Mondiale (BM), dezvăluit doar parțial în presă, confirmă ceea ce era de bănuit: fără un master plan strategic pe câțiva ani, Guvernul se află sub presiunea cererilor de creștere masivă a cheltuielilor, cheltuieli care, în 2009 și 2010, au fost reduse, în unele cazuri substanțial (vezi cazul cercetării).  Analiza BM relevă logica Guvernului de a alcătui bugetul mai degrabă dinspre cheltuieli spre venituri, cele din urmă fiind ajustate în sus, astfel încât să acopere costurile. Firesc, însă, ar fi fost să plece de la o proiecție realist-pesimistă a veniturilor bugetare ce pot fi colectate în 2011 și a modului de a le obțin, iar cifrele stabilite astfel să devină un plafon pentru creionarea cheltuielilor. De referință este creșterea estimată a PIB în 2011, care este și baza colectării veniturilor la bugetul de stat. Experții susțin scenarii ce merg de la o creștere negativă de -1% până la o creștere de 1,5%, diversele variante având potențial relativ egal de realizare. Eu aș opta pentru o creștere aproape de zero a PIB, care să fie luată de reper pentru desenarea unui buget minimal de cheltuieli publice. Mă tem însă că Guvernul va prefera să ia în calcul o variantă optimistă de creștere a PIB, pentru dimensionarea cheltuielilor. De aceea, este foarte posibil ca, în 2011, să avem neșansa ca volumul încasărilor la bugetul de stat să fie substanțial mai mic decât cel planificat (în mod optimist), iar Guvernul să fie nevoit apoi să găsească ad-hoc soluții (cu orice preț) pentru creșterea veniturilor, punând fiscalitatea sub presiune. Motivul: soluțiile de creștere a veniturilor pe această cale au impact pe termen scurt, pe când reformele structurale dau roade pe termen mediu. Aparent, pentru că, de exemplu, soluția unui tandem format dintr-un sistem informatic de colectare a taxelor și impozitelor și un call-center poate fi implementată în 6-9 luni și ar aduce beneficii mari și imediate.

Florin Talpeș, preşedintele ­Softwin Group