Un prieten deplânge degradarea elitelor. E rezultatul integrării europene. Cei mai buni pot pleca și o fac.
Până în 2007, la fiecare zece ani apăreau excepțiile tinere, care promiteau să funcționeze măcar la nivelul educatorilor. După, s-a spart conducta autarhiei (reproducerea elitelor în vas închis).
Așa că cei mai buni din noile valuri nu sunt nici pe departe cei mai buni, ci numai cei care n-au reușit să emigreze (mă refer la mobilitatea academică într-un singur sens, dar fenomenul cuprinde și meseriile din orice alt domeniu, de la zidari, la programatori).
Dintre cei care au studiat “afară” după 2007 nu se întorc decât cei care au aici averi gata făcute de părinți și proptele în Sistem.
De ce exodul creierelor? Pentru că, dacă ai putut studia în Occident, poți și trăi acolo, într-un climat socio-economic civilizat, într-o cultură performantă și un stat care-ți respectă drepturile.
Firește, ca-n fabula cu vulpea și strugurii, noi – cei rămași la vatră – ne consolăm cu excepționalismul românesc și chiar ridiculizăm decadența Occidentului, derivele lui ideologice, lipsa lui de dreptate istorică etc.