Unii îl consideră cel mai frumos sport, alţii cred că e vorba de o activitate destinată exclusiv snobilor. Dincolo de această controversă, terenul de golf rămâne locul în care o bună parte dintre puternicii lumii se duc să-şi exerseze îndemânarea şi răbdarea, să se relaxeze, dar şi să încheie înţelegeri economice, politice sau militare.
Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, în România existau cinci terenuri de golf. Patru au fost devastate de armatele germane şi desfiinţate, câţiva ani mai târziu, de comunişti. Al cincilea, cel de la Clubul Diplomatic din Bucureşti, după ce a fost ocupat temporar de un spital de campanie al Wehrmachtului, a pierdut, o dată cu naţionalizarea, nouă din cele optsprezece găuri, iar în 1975, a fost închis la ordinul lui Ceauşescu.
Şapte decenii mai târziu, încă ne chinuim să ajungem la nivelul antebelic. Există, în prezent, patru terenuri de golf în România (reprezentând trei procente din totalul terenurilor din Europa de Est) şi în anii ce urmează este posibil ca numărul lor să se dubleze (ceea ce nu ne va ajuta, totuşi, să ratăm ultimele locuri ale clasamentului).
Singurul teren care a reuşit să renască după 1989 este cel de la Clubul Diplomatic. „Înainte să vină comuniştii, era cea mai modernă locaţie pentru golf din estul Europei. Am pierdut jumătate din găuri atunci când s-a înfiinţat Parcul Herăstrău. De exemplu, unde este roata mare acum, era înainte «cupa 17». Apoi, terenul s-a închis de tot, fiind refăcut în anii ‘90. Acum, avem numai şase găuri, dar asta nu ne împiedică să organizăm în fiecare an şapte-opt turnee“, spune George Luţă, profesorul de golf al clubului şi singurul român care a obţinut, până în prezent, licenţa de profesor de golf profesionist.
Locaţia din nordul Capitalei, unde vin să joace ambasadori, consuli, oameni de afaceri, dar şi celebrităţi artistice sau sportive (ca Dan Pescariu, Florin Segărceanu sau Mugur Mihăescu), s-ar putea extinde, în curând, de la şase la nouă găuri. „Terenul îl deţinem, mai trebuie doar să-l amenajăm, sperăm să începem lucrările chiar din această toamnă. Trebuie să se implice, însă, şi statul, căci Clubul Diplomatic aparţine Ministerului de Externe“, explică Luţă.
Legendarul profesor
Tot o extindere este planificată şi la terenul de la Pianu de Jos, din judeţul Alba. „Vrem să ajungem de la nouă la optsprezece cupe. Terenul există, de la bun început am concesionat pe 49 de ani o suprafaţă de 75 de hectare, iar banii vor proveni din fondurile proprii şi din sponsorizări. Sperăm să finalizăm într-un an – doi“, afirmă directorul clubului, Nicolae Ursu. Acesta dezvăluie şi că lângă teren va începe construcţia unui hotel cu restaurant şi piscină, proiect finanţat în pincipal de preşedintele clubului, omul de afaceri italian Giorgio Tomaselli, şi de patronul firmei Elit din Cugir, Dorin Mateiu, unul dintre cei mai importanţi jucători din industria cărnii.
Clubul de golf de la Pianu de Jos se numeşte, din 2004, „Profesor Paul Tomiţă“, în cinstea celui mai faimos jucător şi instructor de golf din România (a fost, printre alţii, profesorul de golf al Regelui Mihai), originar din localitate. „Când Paul Tomiţă a împlinit 80 de ani, în 1994, am organizat în comună o demonstraţie de golf. Un an mai târziu, am decis să înfiinţăm clubul, iar în 1996, am inaugurat terenul. Acum avem 58 de membri, în general oameni de afaceri străini din jumătatea de vest a ţării şi în acest an vom găzdui 17 competiţii“, explică Nicolae Ursu.
Majoritatea turneelor sunt sponsorizate de firme cu greutate. De altfel, în ultimii ani este o adevărată modă, mai ales printre brandurile care încearcă să se poziţioneze ca embleme ale rafinamentului şi eleganţei, să-şi pună numele pe competiţii de golf. Volvo, Maserati, Toshiba sau Banca Transilvania sunt unele dintre mărcile care au ales cele câteva terenuri de golf din ţară pentru a se promova.
Foste lacuri şi vechi păşuni
Clubul „Lac de Verde“ de la Breaza, de exemplu, va organiza, în acest an, turnee susţinute financiar de JW Marriott, Carlsberg sau BMW. El este, de altfel, datorită locaţiei, unul dintre favorite, atât pentru sponsori, cât şi pentru pasionaţii de golf. Patronul Elvila, Viorel Cataramă, directorul general al ING România, Mişu Negriţoiu, sau actorul Lucian Viziru sunt printre obişnuiţii locului.
Potrivit Alexandrei Popescu, directorul de marketing de la „Lac de Verde“ (numele vine de la faptul că zona era, iniţial, plină de mici lacuri), clubul are în acest moment peste 120 de membri şi este vizitat lunar de circa 200 de jucători. În ceea ce priveşte un anunţ mai vechi privind înfiinţarea unei alte locaţii, tot în judeţul Prahova, „se lucrează în această direcţie“, ne-a comunicat Alexandra Popescu.
Apărut pe harta de profil în 2006, terenul din Recaş (Timiş) este rodul perseverenţei unui român, Dan-Liviu Tite, plecat de mai bine de două decenii în Germania. În 1991, acesta a înfiinţat, la Augsburg, un teren de golf ce s-a dovedit un succes, aşa că s-a gândit că o afacere de acest gen ar merge şi în apropiere de Timişoara, unul dintre polii economici ai României. Locaţia are 34 de hectare şi este amenajată pe o fostă păşune a Comtim.
Proiecte pe bandă rulantă
Dar cel ce se vrea cel mai frumos club de golf din România este încă pe planşetele proiectanţilor. La câţiva kilometri de Capitală, la Zurbaua, lângă pădurea Buftea, vor începe anul acesta lucrările la un teren cu 18 cupe (găuri). Complexul va mai avea un teren de antrenament, cu şase găuri, sediul Asociaţiei Golf&Country Club Bucharest, terenuri de tenis, un hotel de patru stele, magazine, un centru de sănătate şi un ansamblu rezidenţial cu circa 300 de locuinţe. Potrivit Arinei Smigelschi, directorul general al developerului, Swiss Golf & Leisure Development SA, lucrările de proiectare sunt în mare parte finalizate şi se negociază acum pentru adjudecarea lucrărilor de execuţie. „Investiţia de până acum se cifrează la circa 1,5 milioane de euro, iar cea totală ar putea ajunge la 80 de milioane de euro“, spune ea.
Proiectul de lângă Bucureşti concurează cu două iniţiative din judeţul Braşov. Prima, cea de la Poiana Braşov, este rezultatul unui parteneriat public-privat. Terenul de golf de aici va avea 18 găuri, dispuse pe 43,5 hectare, iar compania luxemburgheză Vertaria lucrează deja la „rough grading“ – săpături şi nivelări ale terenului.
Cel de-al doilea proiect din zonă este localizat în apropiere de Perşani, pe DN1 Braşov-Făgăraş şi foarte aproape de un viitor nod al autostrăzii Braşov-Borş, pe un teren de 120 de hectare. „Terenul este viabilizat din punct de vedere urbanistic, în sensul că a fost elaborat un PUZ şi au fost obţinute toate avizele şi acordurile necesare. Proiectul are două componente: terenul de golf propriu-zis, cu 18 găuri, şi un ansamblu rezidenţial, cu 500 de parcele de teren pentru construcţii“, spune Radu Crăciun, CEO al Braşov Logistic Park SA. Compania, care este dezvoltator primar, a cheltuit până în prezent circa 2,5 milioane de euro, iar cei care vor achiziţiona proiectul (dezvoltatorul secundar) ar mai trebui să investească încă aproximativ 15 milioane de euro.
O istorie zbuciumată
PREMIERĂ Se spune că prima lovitură de crosă dată pe un teren de golf din România i-a aparţinut Regelui Ferdinand, în 1923, prima femeie care a făcut acest lucru fiind Regina Maria. Şi preşedintele primului club de golf a fost un membru al familiei regale: principele Nicolae.
CRIZĂ Înainte de război, cel mai important teren era cel din Băneasa, urmat de cel din Sinaia. Doar una din cele cinci locaţii antebelice a supravieţuit (parţial şi cu o pauză de aproape două decenii) epocii comuniste, care vedea golful drept un sport capitalist.
PROFESORUL Cel mai cunoscut jucător şi profesor de golf din România este Paul Tomiţă, care a jucat până la 90 de ani. El i-a învăţat golf pe cei din familia regală, dar şi pe copiii liderilor comunişti.
Golf în parc
Înainte să vină comuniştii, era cea mai modernă locaţie pentru golf din Estul Europei. Am pierdut jumătate din găuri atunci când s-a înfiinţat Parcul Herăstrău. De exemplu, unde este roata mare acum era înainte «cupa 17».
George Luţă, profesor de golf, Clubul Diplomatic
Proiect lângă Bucureşti
Investiţia de până acum e de 1,5 milioane de euro, iar cea totală, cuprinzând infrastructura, terenul de golf, sediul clubului, hotelul de patru stele şi ansamblul rezidenţial, ar putea ajunge la 80 de milioane de euro.
Arina Smigelschi, director general, Swiss Golf & Leisure Development SA
Momentan, pe ultimul loc pe o piaţă imatură
Dacă în ultimii ani am reuşit să atenuăm o bună parte a diferenţelor care ne separă de ţările vecine şi mai ales de cele din vestul Europei, la capitolul golf stăm în continuare foarte prost.
„Estul continentului are o piaţă a golfului imatură, oferind doar două procente din numărul total de terenuri şi doar un procent din numărul total de jucători înregistraţi în Europa. Această subdezvoltare este cauzată în principal de faptul că golful a fost un sport interzis în perioada socialistă în majoritatea ţărilor din regiune“. Aceasta este principala concluzie a unui studiu realizat de KPMG în 2006.
Într-adevăr, doar 134 din cele peste 6.000 de terenuri europene omologate se află în estul continentului, în timp ce rata de practicare a acestui sport la nivelul populaţiei (unde sunt cam 40.000 de jucători înregistraţi) este de circa douăzeci de ori mai mică în fostele ţări comuniste faţă de Occident. Cu toate acestea, nu trebuie uitat că, la începutul anilor ‘90, erau în est numai zece terenuri şi vreo 2.000 de practicanţi.
În prezent, nu mai puţin de 68 dintre cele 134 de terenuri existente (adică mai mult de jumătate din total) se află în Cehia. Faţă de 1990, numărul acestor locaţii a crescut aici de circa opt ori, iar numărul jucătorilor înregistraţi a crescut de cincisprezece ori. România se află, din păcate, la polul opus. Cu numai trei terenuri de minimum nouă găuri şi puţin peste 200 de practicanţi, ţara noastră se târâie la coada plutonului. Spre ruşinea noastră, Slovenia, o ţară cu o populaţie egală cu a Bucureştiului, are nouă terenuri şi 7.500 de jucători înregistraţi. Chiar şi Bulgaria este cu un pas înaintea noastră la acest capitol.
Experienţa vecinilor noştri le poate spune multe celor care anunţă, în ultima vreme, investiţii semnificative în complexe de golf. De exemplu, 13% din terenurile din Europa de Est au 27 de găuri şi chiar mai mult, alte 47% având 18 găuri, cele cu numai nouă găuri fiind în minoritate. De asemenea, 80% din terenurile din regiune au proprietari privaţi, doar 13% fiind în mâinile statului. Nu în ultimul rând, 93% din terenurile din estul continentului sunt orientate spre profit, procent pe care autorii studiului KPMG îl apreciază ca fiind foarte mare în comparaţie cu alte regiuni. Dintre membrii cluburilor din fostele ţări comuniste, 51% sunt bărbaţi, 235 sunt femei, 16% sunt minori, iar 9% sunt companii (rată mult mai mare decât în Vest, explicabilă prin costurile ridicate ale practicării acestui sport, comparativ cu veniturile). Studiul a mai descoperit că, deşi puţine, terenurile de golf din Est nu sunt folosite nici pe departe la maxima capacitate. În medie, fiecare teren găzduieşte 59 de runde pe zi, faţă de 106 în Europa de Nord, iar rata de utilizare a fost calculată de experţi la circa 20%.
Şi la taxele aplicate membrilor apar diferenţe între Est şi Vest: aşa numita „initiation fee“ medie este de 2.400 de euro (cu un maxim de peste 4.000 de euro în Cehia), iar cotizaţia anuală medie este de circa 728 de euro (din nou Cehia este pe primul loc, cu o taxă anuală medie de 2.000 de euro) – mai mici decât în Franţa sau Marea Britanie, dar, paradoxal, mai mari decât în Danemarca sau Suedia. Nici aşa-numitele „green fees“ – taxele de joc, de care de cele mai multe ori membrii sunt scutiţi, nu sunt tocmai mici. În weekenduri, în estul Europei nivelul mediu al acestora (54 de euro) este mai mare decât cel din nordul continentului (39 de euro) sau din Marea Britanie şi Irlanda (48 de euro).
Cât şi cum câstigă terenurile de golf
BANI Structura medie a veniturilor pentru un teren cu 18 găuri din estul Europei este, conform KPMG: 36% din taxele membrilor, 18% din taxele de joc, 17% din vânzarea mâncărurilor şi băuturilor, 29% din alte surse (magazin propriu, sponsorizări, reclame pe teren etc.).
AFACERI Acelaşi studiu a stabilit că, în medie, veniturile anuale ale complexurilor de golf est-europene se situează la circa 680.000 de euro, iar costurile de operare medii sunt de 590.000 de euro (din care costurile salariale înseamnă aproximativ 30% pentru un personal mediu de 25-30 de angajaţi).
PROFIT În concluzie, profitul mediu brut se învârte în jurul a 90.000 de euro pe an (sau 15% din cifra de afaceri), nivel care face ca circa 80% din managerii intervievaţi să preconizeze investiţii (în specail în extinderi şi renovări) în viitorul apropiat.
