Tensiunile dintre India şi China se aprind ocazional, în special de-a lungul graniţei de nord-est a Indiei, în zona statului Arunachal Pradesh. În ultimii ani, oficialii chinezi au revendicat aceeaşi parte din sudul Tibetului, stârnind furia Indiei. Un eşec în stabilirea unor graniţe clare, şi delimitarea lor, va lăsa loc pentru viitoare dispute.
Pakistanul este şi el înconjurat de graniţe dificile. Afganistanul, la nord, este de mult timp un vecin ostil. Asta, în mare parte, pentru că Afganistan refuză să recunoască frontiera – cunoscută sub denumirea de linia Durand – dintre cele două ţări, trasată de britanici.
Cele mai arţăgoase dintre toate, totuşi, sunt graniţele din Kashmir, unde Pakistan, India şi China se întrec în revendicări. În momentul declarării independenţei, în 1947, devenise clar că mulţi musulmani indieni erau determinaţi să se rupă de majoritatea hindu din India. A căzut în datoria unui funcţionar civil britanic, care nu avea cunoştinţe despre regiune, să traseze o linie de diviziune între teritoriile care au devenit Pakistan şi India. Pakistanului i s-au dat zone dominant musulmane din nord-vestul îndepărtat, plus teritorii din est (care au devenit independente la rândul lor ca Bangladesh în 1971). Conducătorii unor zone disputate, de remarcat Kashmirul, au fost sfătuiţi să aleagă cărei ţări se vor alătura.
În timp ce liderii hindu din Kashmir s-au eschivat, sperând să devină o ţară independentă, conducătorii pakistanezi au decis să forţeze nota. De vreme ce Kashmirul a fost (şi este) majoritar musulmană, Pakistanul s-a simţit justificat să vadă comandanţii Pushtun atacând din nord-estul Pakistanului, la sfârşitul anului 1947, pentru a prelua controlul asupra Kashmirului.
Drept răspuns, India, aparent invadată de conducătorii Kashmirului, şi-a desfăşurat forţele armate naţionale şi a oprit invadatorii care ocupau Srinagar, capitala Kashmirului, localizată în valea Kashmir, cea mai râvnită parte a teritoriului.
Linia de control rezultată rămâne de-facto frontiera internaţională dintre Kashmir şi este acceptată de Pakistan şi India. Un număr imens de soldaţi indieni şi pakistanezi stau şi astăzi în Kashmir de vreme ce ambele ţări se declară autoritatea de drept pentru restul Kashmirului.
Pentru a complica lucrurile şi mai mult, China şi-a extins şi ea influenţa şi controlul asupra unor porţiuni din Kashmir, în mare, cu ajutorul Pakistanului, drept aliat.




SURSA: The Economist